Biserica Şubeşti din Câmpulungul de altădată

Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 11 Martie 2014

De-a lungul istoriei, Muscelul a fost un ferment de spiritualitate. Acest fenomen s-a datorat aşezării care încă de la începuturile statului medieval Ţara Românească s-a aflat pe calea comercială dintre Braşovul crăiesc şi sudul Dunării, dinspre vechiul Bizanţ. Este vorba de inima Muscelului, oraşul Câmpulung, unde se aflau o curte domnească cu o mănăstire dedicată Maicii Domnului şi un burg foarte prosper. Viaţa economică a Câmpulungului de altădată se poate constata prin frumoasele biserici care se mai păstrează şi din care unele au fost schimbate de-a lungul istoriei prin refaceri sau restaurări. Una dintre acestea este Biserica Şubeşti, situată la o distanţă mică în faţa aşezământului Negru Vodă. Chiar numele lăcaşului asupra căruia ne-am oprit în pelerinajul nostru denumeşte o breaslă de frunte a Câmpulungului de altădată, anume cea a producătorilor de şube, haine de iarnă foarte necesare într-o zonă situată la poalele Carpaţilor. Hramul bisericii este „Intrarea Maicii Domnului în biserică“, unul obişnuit în Evul Mediu românesc, dar şi „Sfântul Ierarh Spiridon“, un sfânt ocrotitor al cărui cult a apărut în spaţiul românesc pe la sfârşitul sec. al XVII-lea, sub influenţa patriarhilor orientali care căutau mile domneşti în Ţările Române. Apoi, dacă privim cu atenţie sfântul lăcaş, fie şi numai la exterior, putem susţine că ne aflăm în faţa unui monument care a cunoscut mai multe faze de construcţie. Potrivit datelor istorice preliminare, Biserica Şubeşti a fost ridicată în anii 1551 - 1552, de către Oprea şi Stanciu Boja cu fiii lor: Stanciul, Voica, Marin, Neniul, Dobre, Marin, Elina şi Dragomir. Lăcaşul iniţial va fi fost din cărămidă aparentă în stilul epocii, probabil fără turle. Un secol mai târziu, lăcaşul a fost rezidit din temelie de judeţul Gherghi, ocârmuitorul târgului Câmpulung. La această reconstrucţie biserica a primit două turle, aşa cum întâlnim la majoritatea lăcaşurilor din perioada lui Matei Basarab, în formă de cruce, cu trei abside poligonale la exterior, însă fără pridvor. Această încăpere a bisericii considerăm că a fost adăugată la refacerea din 1779 prin purtarea de grijă a arhimandritului Dosithei, egumenul Mănăstirii Negru Vodă, şi a logofătului Trandafir. De altfel, cei doi ctitori sunt reprezentaţi în tabloul votiv din partea apuseană a pronaosului. Prin urmare, biserica şubarilor se afla de acum în ascultarea mănăstirii domneşti, cu această ocazie probabil adăugându-i-se hramul „Sfântul Ierarh Spiridon“. Însă refacerea din sec. al XVIII-lea a fost ceva mai costisitoare, tot acum biserica primind o zugrăveală în stil brâncovenesc târziu de o frumuseţe aparte atât la interior, cât şi în exterior, în zona pridvorului. După cum ni se înfăţişează la exterior, biserica a mai primit o refacere spre sfârşitul secolului al XIX-lea, atunci când turlele au fost alungite, aşa cum s-a procedat la „Sfinţii Voievozi“ din Târgu Jiu, iar brâul median de pe faţade a primit o zugrăveală. La începutul secolului trecut, Biserica Şubeşti era filie a fostei Mănăstiri Negru Vodă, alături de bisericile „Sfântul Gheorghe“ şi Flămânda.