Biserica, un aliat de nădejde în combaterea traficului de persoane

Reprezentanţi ai Bisericilor creştine din Europa de Est şi ai mai mai multor organizaţii internaţionale s-au întâlnit la sfârşitul săptămânii trecute la Patriarhia Română, cu scopul de a evalua activitatea desfăşurată până acum de membrii reţelelor regionale şi de a stabili noi acţiuni menite să prevină şi să combată traficul de persoane în anul 2008.

În concluziile generale ale seminarului internaţional „Acţiunea creştină împotriva traficului de persoane. Combaterea traficului de fiinţe umane - dincolo de aparenţe“, s-a arătat că lupta împotriva traficului de persoane, mai ales în ceea ce priveşte exploatarea prin muncă, trebuie să devină mult mai vizibilă în ţările Uniunii Europene. De aceea, este nevoie de o cooperare naţională, transnaţională şi internaţională, în toate domeniile. Bisericile creştine din România, unite sub egida Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din România- AIDRom, în colaborare cu Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), Forumul Român pentru Refugiaţi şi Migranţi (ARCA), Asociaţia Caritas Bucureşti şi organizaţiile internaţionale partenere (Comisia Bisericilor pentru Migraţie în Europa (CCME) - Belgia au organizat, în perioada 28-29 martie 2008 seminarul internaţional „ţiunea Creştină Împotriva Traficului de Persoane. Combaterea traficului de fiinţe umane - dincolo de aparenţe“. Lucrările seminarului s-au desfăşurat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Palatul Patriarhiei Române, vineri, 28 martie a.c. şi au continuat sâmbătă, 29 martie, la sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR). Nevoia vindecării spirituale a victimei Participanţi din România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia, Cehia, Belgia, Albania, Irlanda, Olanda s-au reunit la sfârşitul săptămânii trecute la Bucureşti, cu scopul de a evalua activitatea desfăşurată până acum de membrii reţelelor regionale şi de a stabili noi acţiuni menite să prevină şi să combată traficul de persoane, în anul 2008. Seminarul a constituit de asemenea punctul de lansare a unor serii de evenimente ce se vor desfăşura pe parcursul anului 2008, menite să prevină şi să combată acest flagel al secolului - traficul de persoane. Prima sesiune a lucrărilor de vineri, 28 martie, s-a deschis cu binecuvântarea PF Părinte Daniel, care în mesajul său a subliniat faptul că traficul de fiinţe umane este un păcat foarte grav şi că acesta a luat o amploare foarte mare, în ultimul timp, în România. Preafericirea Sa a evidenţiat nevoia de implicare conjugată a tuturor factorilor implicaţi în acest fenomen, prin adoptarea unei atitudini incluzive şi integrative, prin care să se asigure asistenţa, ajutorarea şi protecţia victimelor. Mesajul Patriarhului a arătat nevoia vindecării spirituale a victimei, căci numai un suflet vindecat poate fi o persoană liberă şi sociabilă. Combaterea traficului de persoane este un imperativ Înalt preasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop şi Mitropolit de Bucureşti, al Bisericii Romano-Catolice a transmis mesajul său către participanţi, prin care a arătat că Biserica trebuie să-şi facă auzită vocea în acest context, în care se dezvoltă tot mai mult sclavia umană. „Sunt convins că Bisericile au forţa educării şi instruirii credincioşilor, pentru ca atunci când întâlnesc pe cineva în dificultate, căzut în orice formă de sclavie să nu rămână impasibili, ci să-şi aducă sprijinul. Este mult de muncă, cu copiii, cu tinerii, cu cei în vârstă, pentru a pune pe primul loc persoana umană şi, mai ales, pe cel aflat în sclavie. Sper ca lucrările acestui seminar să contribuie la sensibilizarea societăţii care trebuie să respecte persoana umană.“ Guvernul României a fost reprezentat de Adrian Lemeni, care a salutat organizarea acestui seminar internaţional, dedicat identificării unor soluţii comune pentru prevenirea şi combaterea acestui periculos flagel care afectează întreaga lume. În cuvântul său, consilierul prim-ministrului a arătat că, pentru ţara noastră, combaterea traficului de persoane umane este un imperativ, pentru că acest flagel lasă urme adânci, nu numai asupra celor ce îi cad victime, ci şi asupra familiilor, prietenilor şi comunităţilor din care fac parte. „Combaterea acestui fenomen nu trebuie să se oprească la eliberarea victimelor şi aducerea lor acasă. Pe lângă protecţie, reintegrare şi asistenţă socială a victimelor, activitatea de prevenire a acestei agresiuni asupra demnităţii umane reprezintă un obiectiv extrem de important“, a spus Adrian Lemeni. „Sclavia modernă a zilelor noastre“ În finalul primei sesiuni de vineri, 28 martie, Ioana Stăncel, consilier al vice-preşedintelui Senatului României, a subliniat importanţa colaborării tuturor reprezentaţilor societăţii civile pentru combaterea acestui fenomen care se arată a fi sclavia modernă a zilelor noastre. „Traficul de persoane umane este sclavia modernă a zilelor noastre. El este a doua sau a treia cauză de mare criminalitate internaţională, este forma de criminalitate internaţională cu cea mai mare creştere“. În concluzia intervenţiei sale, Ioana Stăncel a precizat că rata de creştere a fenomenului şi multitudinea de faţete a acestuia, precum şi continua rafinare a reţelelor criminale necesită eforturi coordonate a tuturor actorilor implicaţi: agenţii publice, organe legislative, biserici şi organizaţii non guvernamentale. Prima sesiune de vineri s-a încheiat cu o scurtă analiză a IPS Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, care a evidenţiat faptul că din relatările făcute reiese că este nevoie de acţiuni comune foarte clare şi cât mai eficiente ale Bisericilor, ale autorităţilor guvernamentale şi ale organizaţiilor non-guvernamentale, în vederea sprijinirii celor aflaţi în impas. În începutul celei de a doua sesiuni a zilei de vineri, Dumitru Licsandru, preşedintele AINTP, a prezentat un studiu de ansamblu, făcut la nivel regional despre traficul de persoane şi exploatarea prin muncă, contribuind astfel la redefinirea fenomenului. Traficul de persoane şi mirajul Occidentului Un moment important în cadrul celei de-a doua sesiuni a fost lansarea Centrului de Prevenire şi Combatere a Traficului de Fiinţe Umane - ARCA, prin intermediul pr. Cristian Popescu din Canada, care se ocupă de 18 ani de fenomen. Acesta a subliniat că o coordonată esenţială în prevenirea fenomenului este pedepsirea nu numai a celor care tranzitează persoanele, ci şi a celor ce beneficiază. După prânz, lucrările au continuat cu intervenţia Jindriskei Krpalkova din Republica Cehă care a dezbătut tema realităţilor europene, a implicaţiilor traficului la nivel mondial şi nevoia colaborării şi împărtăşirii din experienţele proprii în vederea realizării unor echipe comune care să prevină şi să combată traficul de persoane atât în ţările de origine, cât şi în ţările de destinaţie. Spre finalul întâlnirii de vineri, Gabriela Chiroiu - coordonator proiecte Caritas, a precizat că asociaţia pe care o reprezintă a avut campanii de deschidere a şcolii către comunitate prin echipe mobile care au mers pe teren şi au identificat toate problemele şi toţi factorii care pot sprijini diverse proiecte prin forţe proprii. Lucrările din prima zi a seminarului au fost închise de intervenţia Ginei Maria Stoian, reprezentant ADPARE şi manager de caz, precum şi de discuţii despre studiile făcute în Irlanda şi în celelalte ţări europene şi utilitatea lor pentru România. O temă importantă în discuţiile de final a fost şi mirajul Occidentului şi feţele ascunse ale acestuia pentru cetăţenii români care, deşi sunt şi cetăţeni europeni, sunt foarte încântaţi de o eventuală soluţie financiară venită printr-un contract în afara ţării, de multe ori fără a cerceta oferta până la capăt. „Răspunsul populaţiei, hotărâtor în continuarea acţiunilor de prevenire“ În cea de a doua zi a seminarului, care a avut loc la sediul IGPR din Bucureşti, tema principală de discuţii a constituit-o acţiunile societăţii civile împotriva traficului de persoane, prin exploatarea prin muncă. Dezbaterile au început cu discuţii privind liniile majore de colaborare între participanţi, şi au continuat în trei grupuri de lucru, privind metode de identificare, suportul legislativ şi metodele de prevenire a traficului de persoane. Ciprian Eremia, ofiţer în cadrul sectorului prevenire a ANITP, a deschis lucrările zilei cu referatul intitulat „Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane şi Societatea Civilă“, prin care a subliniat nevoia de continuare a eforturilor comune desfăşurate de toţi actorii implicaţi în lupta cu acest flagel mondial. „Organizarea unor acţiuni de anvergură este un proces laborios care presupune desfăşurarea multor forţe. Acţiunile care implică mari mase de oameni au tendinţa de a schimba caracterul iniţial, dacă nu există o bună cooperare între participanţi şi un bun management. De aceea, considerăm că organizarea şi menţinerea caracterului acestor acţiuni trebuie gestionate de nişte structuri care să fie capabile să pună accentul pe exprimarea clară a mesajului acţiunii respective. Răspunsul populaţiei, a societăţii civile este hotărâtor în continuarea acţiunilor de prevenire“. După intervenţiile lui Ioan Janos Georgescu, din partea CNSRL Frăţia, şi a lui Bogdan Hosu, şeful sindicatului Cartier ALFA, care au subliniat implicaţiile fenomenului la nivelul celulei muncitoreşti, precum şi nevoile stringente ale românilor plecaţi în străinătate, au urmat ateliere de lucru la care s-au conturat câteva concluzii principale. Concluzii La atelierul în care s-a discutat despre legislaţia în domeniul traficului de persoane, concluzia a fost că Legea 211/2004 privind asistenţa acordată victimelor diferitelor infracţiuni trebuie modificată, în vederea detalierii ajutorului acordat victimelor traficului de persoane, iar în ceea ce priveşte restul legislaţiei interne, privind munca forţată, trebuie să existe un parteneriat activ între patronate, sindicate, ANITP şi ONG-uri. La atelierul în care s-a discutat despre identificarea victimelor traficului de persoane, s-a ajuns la concluzia că trebuie elaborat un material de formare şi pregătire pentru persoanele care lucrează atât în domeniul traficului, cât şi în afara acestuia, în celelalte domenii de activitate. La atelierul despre prevenire a rezultat cel mai mare număr de concluzii, cea mai importantă referindu-se la un nou concept de prevenire şi la organizarea şi desfăşurarea de proiecte (campanii) comune în ţările UE În concluziile generale ale seminarului, s-a arătat că lupta împotriva traficului de persoane, mai ales în ceea ce priveşte exploatarea prin muncă, trebuie să devină mult mai vizibilă în ţările Uniunii Europene. De aceea, este nevoie de o cooperare naţională, transnaţională şi internaţională, în toate domeniile (legislaţie, identificare, prevenire). ▲ Traficul de persoane - o umilire a demnităţii umane ▲ În deschiderea seminarului „Acţiunea creştină împotriva traficului de persoane. Combaterea traficului de fiinţe umane - dincolo de aparenţe“, care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute în Capitală, PF Părinte Patriarh Daniel a rostit următorul cuvânt ▲ Cu durere în suflet, constatăm că România se confruntă cu un fenomen care a luat o amploare îngrijorătoare, şi anume traficul de fiinţe umane. Sute şi mii de tinere sunt înşelate cu promisiuni mincinoase şi ajung să fie tratate ca nişte sclave, sunt cumpărate şi vândute de traficanţii de persoane, care le folosesc spre câştig murdar, întocmai ca pe nişte obiecte, obligându-le să muncească în condiţii inumane şi fără plată, să cerşească sau să-şi vândă trupurile pentru bani, înjosindu-le, şi, uneori, chiar omorându-le fără nici o remuşcare. Dar, şi mai îngrijorătoare este situaţia copiilor care ajung victime şi suferă abuzuri de toate felurile, ceea ce poate fi considerată o crimă împotriva viitorului umanităţii. Statisticile alarmante ale organismelor internaţionale arată că, din cele peste 2,5 milioane de persoane traficate, majoritatea sunt femei şi copii; traficul de fiinţe umane a ajuns sa fie una dintre cele mai profitabile infracţiuni, pe al treilea loc în lume după traficul de arme şi cel de droguri. De asemenea, peste 70% dintre victimele traficului uman nu sunt identificate şi nu beneficiază de asistenţă calificată, deoarece nu cunosc limba ţării de destinaţie şi nu pot comunica, sunt sechestrate sau ţinute sub strictă observaţie şi nu pot intra în contact cu autorităţile; gravitatea situaţiei e amplificată de diversitatea formelor de trafic şi de profilul victimelor. România nu mai este doar o ţară-sursă, ci şi o ţară de tranzit pentru femeile şi copiii care sunt traficaţi, atât în ţară, cât şi în afară, pentru munca forţată, exploatare sexuală şi cerşetorie. Având în vedere faptul că traficul de persoane este un fenomen infracţional transnaţional, bine organizat, intervenţiile pentru prevenirea şi combaterea fenomenului trebuie să atragă eforturile conjugate ale tuturor ţărilor afectate. În contextul european actual şi în perspectiva liberei circulaţii, România trebuie să intervină cu responsabilitate, implicând întreaga societate în lupta de prevenire şi combatere a acestui flagel, adoptând o atitudine incluzivă şi integrativă, asigurând asistenţa, ajutorarea şi protecţia victimelor şi militând pentru armonizarea legislaţiei comunitare privind munca ilegală şi protecţia drepturilor angajaţilor Un păcat grav şi un pericol social Traficul de persoane este un păcat grav şi un pericol social cu urmări deosebit de grave care loveşte în demnitatea persoanei şi degradează societatea umană. Traficul de persoane depersonalizează omul, îl distruge fizic şi spiritual şi îl transformă în sclav, într-o marfă, fără valoare ca persoană, într-un producător de profit. Traficul de persoane este un păcat grav, care afectează integritatea chipului lui Dumnezeu în om; traficantul privează victima de darul divin al libertăţii, îi lezează demnitatea de persoană, îi striveşte puterea de a gândi, siluindu-i voinţa şi batjocorindu-i sentimentele prin folosirea forţei, ameninţării, molestării, a terorii psihice şi a altor mijloace coercitive violente. Dumnezeu nu a dat nimănui drept de viaţă şi de moarte asupra omului şi nimeni nu are dreptul să transforme persoana umană în obiect de profit. Reintegrarea victimelor începe cu vindecarea sufletească Victime sunt şi persoanele care au plecat din comunitatea lor, cu speranţa unui loc de muncă în străinătate, şi care au ajuns să fie vândute, sechestrate şi îndemnate sau obligate să săvârşească fapte contrare conştiinţei morale ori împiedicate să renunţe la ele, când s-au decis să o facă. Experienţa traumatizantă îndurată de aceste persoane le-a schimbat modul de percepţie a lumii şi a relaţiilor interumane, pierzând stima de sine şi încrederea în semeni. Treptat, frica a pus stăpânire pe fiinţa lor şi săvârşesc orice faptă ca să supravieţuiască, acţionând, de cele mai multe ori, instinctiv; psihicul victimei este zdruncinat de ororile trăite, iar sufletul este puternic afectat de faptele pe care a fost obligată să le comită. În consecinţă, vindecarea spirituală a victimei este o necesitate, pentru că numai un suflet vindecat poate fi o persoană liberă şi sociabilă. Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu apără pe cel umilit şi suferind. Pilde în această privinţă sunt: Iosif, fiul lui Iacov, care a ajuns sclav în Egipt după ce a fost vândut de fraţii săi (Facerea 37; 20-28), omul căzut între tâlhari, din parabola samarineanului milostiv (Luca 10; 30-35), fiul risipitor (Luca 15; 11-32) sau femeia adulteră (Ioan 8; 3-11). Mântuitorul Iisus Hristos, fiind Samarineanul milostiv, Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre, ne cheamă să apărăm demnitatea umană umilită şi să ajutăm la vindecarea celor suferinzi fizic şi psihic. Deşi nu toate victimele traficului de persoane au educaţie religioasă, ele se simt pângărite trupeşte şi sufleteşte, şi, ca atare, considerăm că asistenţa spirituală şi consilierea acordată victimelor au un rol fundamental în acţiunea de ajutorare şi reintegrare, rolul preotului fiind acela de liant şi mediator între victimă şi comunitate, pentru a evita stigmatizarea şi excluziunea victimelor şi pentru a le ajuta să-şi recapete încrederea în sine şi în oameni. Venind în întâmpinarea victimelor şi familiilor acestora, trebuie să le oferim nu doar sfat bun, sprijin moral şi întărire sufletească, ci trebuie să ne implicăm activ în sensibilizarea comunităţii pentru reintegrarea acestora în familie şi societate. Programele de combatere a traficului de persoane trebuie extinse şi susţinute de instituţiile guvernamentale şi non-guvernamentale, dar şi de cultele religioase. În acest sens, constatând că lipsa de informare a populaţiei în privinţa fenomenului este unul din motivele pentru care traficul de persoane este greu de combătut, Patriarhia Română cooperează, de mai multă vreme, cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie la desfăşurarea unor campanii de informare la nivelul întregii ţări, prin intermediul preoţilor şi profesorilor de religie din şcolile şi liceele de stat, alcătuind materiale informative cu privire la modalităţi practice de prevenire şi combatere a fenomenului, specifice misiunii pastorale în parohii şi în şcoli. În concluzie, considerăm că, fără politici şi programe coerente, care să înceapă cu educaţia şi prevenirea, nu poate fi combătut un asemenea flagel bine susţinut de interese financiare oculte. De asemenea, fără extinderea asistenţei şi consilierii acordate victimelor şi familiilor acestora, fără sprijinul real al comunităţii, nu putem vorbi de stabilitate şi demnitate socială, de reintegrarea şi incluziunea acestei categorii vulnerabile. Suntem convinşi că, pe baza credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru om, cultele religioase din România pot contribui substanţial la susţinerea eforturilor comunitare de apărare a demnităţii umane şi de însănătoşire a vieţii sociale. † D A N I E L, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE