Boala se vindecă prin mărturisirea şi iertarea păcatelor

La Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale "Dr. Victor Babeş" din Capitală, îşi desfăşoară activitatea pastoral-misionară părintele Gabriel Valentin Mănăilă. Pe lângă săvârşirea slujbelor la capelă, părintele este permanent alături de cadrele medicale, de bolnavi şi de rudele acestora. Desele cazuri în care a fost implicat părintele Mănăilă i-au dăruit multă bucurie.

În cursul celor unsprezece ani de activitate misionară în spital, părintele Mănăilă s-a confruntat cu numeroase cazuri de bolnavi, internaţi la Spitalul "Dr. Victor Babeş", la care a fost solicitat şi în care s-a implicat. "Multe cazuri de spital m-au emoţionat şi am încercat să aduc susţinere, atât din punct de vedere moral, duhovnicesc, cât şi financiar. Spitalul "Victor Babeş" tratează boli de plămâni, boli hepatice, boli de sânge, precum şi alte boli, căpătate de multe ori într-un mediu social defavorizat. Sunt oameni care locuiesc în stradă sau care sunt alcoolici, tineri care se droghează sau copii care provin din familii dezorganizate", a mărturisit părintele Gabriel Valentin. Într-un spital, este mare nevoie de un preot, în primul rând, deoarece preotul devine prezenţa mâinilor vindecătoare, ajutătoare şi alintătoare ale Mântuitorului Iisus Hristos, aducând în nenumărate cazuri bucurie în locul întristării şi alinarea suferinţilor. Astfel, părintele îşi aminteşte de un caz al unei fetiţe infectate seropozitiv, care nu mai avea pe nimeni, pe care familia o abandonase în spital, şi pe care părintele a ajutat-o cu îmbrăcăminte. "Am mobilizat câteva asistente, care prin rotaţie îi asigurau hrana suplimentară şi care o luau la ele acasă, asigurându-i astfel un mediu familial. A fost botezată, naş fiind chiar medicul în grija căruia se afla. De atunci ţin legătura cu ea, spovedind-o şi împărtăşind-o în toate marile posturi din timpul anului". "Bolnavii au nevoie de tratament duhovnicesc" Desele cazuri în care a fost implicat părintele Mănăilă i-au dăruit multă satisfacţie, fiindcă a reuşit să întărească nădejdea în Dumnezeu a multor bolnavi. "Un alt caz emoţionant, a vorbit părintele Mănăilă, a fost al unui bărbat suferind de cancer la plămâni, care nu era cununat religios. Am săvârşit Taina Cununiei, chiar pe patul spitalului, fiind imobilizat. La scurt timp a murit. Am readus la credinţă mulţi oameni, pentru care bolile grave, de care sufereau, deveniseră ispită îndepărtându-se de Dumnezeu". Nimeni nu ar putea înlocui preotul mai ales într-un spital. Tendinţa în medicină la ora actuală este de a promova aparatura medicală ca mijloc de vindecare, dar bolnavii au nevoie de mult mai mult, au nevoie de tratamentul duhovnicesc, spiritual. Ştim că boala este urmare a păcatelor, de aceea, bolnavul trebuie cercetat în scaunul spovedaniei, şi apoi, după ce acesta şi-a făcut ordine în sufletul său, este împărtăşit şi astfel se uneşte cu Hristos, care de nenumărate ori poate fi pentru ultima dată. În majoritatea spitalelor există capele, biserici, paraclise, care deservesc atât bolnavii, însoţitorii, cât şi cadrele medicale, în care aceştia mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce au primit de la Dânsul", a mai spus părintele Gabriel Valentin Mănăilă.