Bogăţia, binecuvântare sau piedică în calea mântuirii

Ieri, 17 noiembrie, în duminica a XXVI-a după Rusalii, la Sfânta Liturghie s-a citit Evanghelia de la Luca, capitolul 12, 16-21, care relatează pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat în cuvântul de învăţătură, rostit la finalul Sfintei Liturghii, săvârşită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, că bogăţia materială, dacă nu este folosită pentru îmbogăţirea sufletească cu iubire milostivă, devine o piedică în calea mântuirii.

 

Pilda citită ieri, în prima duminică a Postului Naşterii Domnului, arată prin contrast faptul că Dumnezeu este milostiv, iar bogatul căruia i-a rodit ţarina este nemilostiv, deoarece bogatul avea o obsesie pentru bunurile materiale şi devenise un rob al acestora.

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că bogăţia este un dar de la Dumnezeu, nu un scop în sine, şi că în funcţie de felul în care bogăţia este folosită şi sărăcia trăită omul se poate apropia sau îndepărta de Dumnezeu şi de semeni. „Bogatul primeşte în aşa mod bogăţia, încât el se dezumanizează. El este lacom, nemulţumitor, nemilostiv şi, deşi are multe averi, doreşte să aibă şi mai mult. Nu mulţumeşte lui Dumnezeu, care în mod neaşteptat i-a dăruit o recoltă atât de mare, şi nici nu se gândeşte să ajute pe cei săraci, ci el se sfătuieşte cu sine însuşi, zicând: «Ce voi face?», şi tot el găseşte răspunsul, şi anume mărirea hambarelor. Vedem cum în cazul bogatului căruia i-a rodit ţarina bogăţia îl dezaxează, îl dezumanizează, îl destabilizează din punct de vedere spiritual, îi schimbă modul lui de a raţiona. Nu se mai consultă cu nimeni, ci doar cu sine însuşi pentru că nu se gândeşte decât la sine. Fiindcă lăcomia de cele materiale îi schimbă modul de a gândi, Evanghelia îl numeşte «nebun». Nebunia este o deviere de la gândirea raţională sau dreaptă. De asemenea, vedem cum sufletul său se îngroapă în obsesia lăcomiei după cele materiale. 

 

Activitatea sufletului său este confundată cu trupul său, pentru că sufletul său se îngroapă în cele materiale pe care le consumă. El nu mai are o activitate proprie de creştere duhovnicească, de îmbogăţire duhovnicească în virtuţi spirituale“, a explicat Preafericirea Sa. 

 

Patriarhul României a mai arătat că îmbogăţirea în Dumnezeu înseamnă o îmbogăţire spirituală prin iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se revarsă în sufletul omului când este căutată, cerută prin rugăciune şi cultivată prin fapte bune, şi că bogăţia sufletului constă în darurile Duhului Sfânt făcute roditoare de omul credincios. „Bogăţiile spirituale, enumerate de Sfântul Apostol Pavel în capitolul 5 al Epistolei către Galateni, devin comoară de lumină în sufletul omului credincios, drept şi milostiv, iar această lumină adunată în suflet ca bunătate, ca reflex, ca prezenţă a harului iubirii milostive a lui Hristos este o lumină pentru veşnicie. Despărţirea sufletului de trup prin moartea fizică nu poate lua omului bogăţia adunată în suflet. Moartea fizică îl desparte pe om doar de bogăţiile materiale pe care le-a acumulat, dar nu-i poate lua din suflet lumina adunată prin rugăciune şi fapte bune. Şi această lumină a bunătăţii, a milostivirii o poartă sufletul omului în viaţa veşnică din Împărăţia cerurilor“, a evidenţiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.