Bogăţia, dar pentru ajutorarea semenilor

Un articol de: Marius Nedelcu - 20 Noiembrie 2011

În prima duminică a Postului Naşterii Domnului, Biserica a rememorat în cadrul Sfintei Liturghii o frumoasă pildă spusă de Mântuitorul Iisus Hristos despre un bogat căruia i-a rodit ţarina. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură despre această pildă în paraclisul istoric din Reşedinţa patriarhală.

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina sau pilda bogatului neînţelept prezintă într-o formă concentrată răspunsul Mântuitorului Iisus Hristos faţă de problema bogăţiei şi a averii. "În duminica aceasta, prima din Postul Naşterii Domnului, Evanghelia ne arată care este sensul adevărat al bogăţiei şi cum poate ea fi un dar de la Dumnezeu, care dacă este rău folosit devine un obstacol sau o piedică în calea mântuirii. Evanghelia ne arată că nici bogăţia, nici sărăcia nu sunt un scop în sine, ci totul depinde de modul în care sunt folosite. Bogăţia şi sărăcia ne pot apropia de Dumnezeu şi de semeni sau ne pot îndepărta", a spus Părintele Patriarh Daniel. Rodirea ţarinei unui om care a muncit-o nu este un lucru extraordinar, ea poate fi regăsită în experienţa comună a oamenilor. Ceea ce surprinde în această pildă este starea sufletească a bogatului, care a devenit împietrit şi preocupat exclusiv de ce va face pentru sine. Putea să folosească bogăţia pentru a cultiva relaţii frumoase cu semenii, să îi ajute şi astfel să se bucure împreună cu ei. El a ales să fie singur, să se bucure singur şi să se desfăteze într-o existenţă egoistă. "Bogatul căruia i-a rodit ţarina nu este un om anume, ci reprezintă starea sufletelor celor care sunt robiţi de lăcomia după averi materiale, limitate şi trecătoare. Acestuia, Dumnezeu i-a dăruit o recoltă neaşteptat de mare, care a venit nu ca urmare a unui merit sau a unei munci deosebite, ci surprinzător şi neaşteptat. Recolta aceasta a fost un dar din revărsarea mărinimiei, generozităţii şi milostivirii lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să vadă cum foloseşte bogatul acest dar al său. Ne-am fi aşteptat ca la un dar aşa de mare al lui Dumnezeu, bogatul să mulţumească lui Dumnezeu pentru acesta şi să împartă la rândul său săracilor, să dăruiască şi el din ceea ce a primit de la Dumnezeu", a arătat Preafericirea Sa. Bogatul care a fost surprins de bogăţia pe care a primit-o nu a luat în considerare moartea, sfârşitul vieţii, care este momentul unei judecăţi şi evaluări. Dacă s-ar fi gândit la bogăţie prin raportare la sfârşitul vieţii lui, ar fi înţeles că aceasta este trecătoare şi limitată şi este dată pentru a spori comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii care au nevoie de ajutor. "Momentul morţii este marcat prin cererea sufletului de la om, fără să se precizeze în pildă cine sunt cei care vor cere sufletul. Folosirea pluralului poate fi înţeleasă ca o referire la îngerii care duc sufletul după moartea fizică a omului înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu sau pot fi duhurile rele care deja, prin patima lăcomiei şi a plăcerilor trupeşti, au pus stăpânire pe omul bogat, lacom, nemulţumitor şi nemilostiv. Din Evanghelie se vede că moartea fizică, despărţirea sufletului de trup înseamnă şi o judecată a modului în care omul şi-a trăit viaţa pe pământ. "Vor cere de la tine sufletul tău" poate fi înţeleasă că vor cere socoteală de modul cum ai trăit viaţa pe pământ", a spus PF Patriarh Daniel.