„Bogatul pierde mântuirea pentru că a fost nemilostiv față de săracul Lazăr”

Biserica Ortodoxă Română celebrează astăzi, 3 noiembrie, Duminica a 22-a după Rusalii, pasajul evanghelic citit la Sfânta Liturghie (Luca 16, 19-31) cuprinzând Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr rostită de Mântuitorul Iisus Hristos. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a expli­cat învăță­tu­rile duhovnicești care se desprind din acest text scripturistic în cuvântul rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Re­ședința Patriarhală.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat mai întâi principalele învățături ale Sfintei Evanghelii, care fac referire mai ales la starea sufletului după despăr­țirea de trup, arătând semnifica­țiile iadului în acest text scripturistic.

„Din această Evanghelie aflăm mai multe învățături esențiale pentru viața sufletului omului ­după despărțirea sa de trup. În primul rând, ni se arată că sufletul nemuritor al omului, după despăr­ți­rea de trup, ajunge fie în bucuria drep­ților, fie în întristarea păcă­to­șilor nepocăiți. În al doilea rând, Evanghelia ne arată că sufletul omului despărțit de trup este activ, are conștiința luminată și poate comunica spiritual cu alte suflete, mai ales cu cele ale drepților din Rai, care au împlinit pe pământ voia lui Dumnezeu. În al treilea rând, învățăm că sufletele oamenilor, după despărțirea de trup, sunt con­știente de starea spirituală în care se află și de deosebirea care există între Rai și iad, între comuniune fericită și singurătate nefericită. Cu alte cuvinte, Mântuitorul Iisus Hristos ne învață că după despăr­țirea sufletului de trup, acesta nu rămâne într-o stare de inconștiență, ci are conștiință și memorie vie și poate comunica cu drepții, atunci când Dumnezeu îngăduie aceasta. În această Evanghelie se vorbește despre iad ca despre un foc chinuitor. Sfinții Părinți ai Bisericii au interpretat acest foc din iad nu ca fiind un foc material, ci ca fiind mustrarea conștiinței pentru binele pentru care omul putea să-l facă pe pământ și nu l-a făcut. Este vidul spiritual al sufletului care nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu și care nu a fost sensibil la suferința celor din jur”, a afirmat Preafericirea Sa.
Patriarhul României a evidențiat, de asemenea, faptul că judecata celor doi se face nu după faptele din viață, ci după starea duhovnicească în care i-a găsit moartea.

„Sfânta Evanghelie citită astăzi ne arată că Dumnezeu respectă libertatea omului în ceea ce privește organizarea vieții sale. Observăm două persoane diferite, cu două stări sociale diferite și două moduri de viețuire diferite. Bogatul petrecea în haine strălucitoare, cu mâncăruri rafinate, iar săracul Lazăr era flămând și bolnav. Erau două persoane diferite, cu două comportamente diferite și, în mod surprinzător, moartea fizică a amândurora le schimbă starea, anume sufletul celui sărac, flămând și bolnav, singur, înconjurat nu de oameni, ci de câini, deodată este dus în ceruri de către îngeri, în sânul lui Avraam, adică în comuniunea drepților. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că bogatul nu îl vede decât pe Avraam lângă Lazăr pentru că Avraam era iubitor de străini, pe când el, bogatul nemilostiv, nici pe cel care era în fața casei lui nu l-a luat în seamă, nu l-a ajutat. (...) Așadar, Evanghelia ne arată că cel care a trăit bine pe pământ nu viețuiește fericit și după moarte dacă a fost insensibil față de suferința semenilor, iar cel care a trăit pe pământ în sărăcie și singurătate, dar și-a pus nădejdea în Dumnezeu și și-a curățit sufletul prin răbdare îndelungă și neosândirea aproapelui, acela se va bucura cu drepții în Împărăția lui Dumnezeu. De fapt, Evanghelia ne arată că judecata bogatului și a săracului Lazăr nu s-a făcut după faptele lor, pentru că nu este precizat ce fapte rele a săvârșit bogatul, nici ce fapte bune a săvârșit săracul Lazăr, ci judecata lor se face după starea sufletului lor. Sufletul bogatului era nerecunoscător față de Dumnezeu și nemilostiv față de săraci, pe când sufletul săracului Lazăr era răbdător, smerit și nu osândea pe nimeni, nici măcar pe acest bogat care putea să-l ajute și nu o făcea. Pentru că starea duhovnicească a sufletului bogatului era una de egoism, de autosuficiență, de nemulțumire pentru darurile primite de la Dumnezeu, și de indiferență și nepăsare față de suferința săracilor, acesta singur s-a izolat în singurătatea iadului. Pe de altă parte, săracul Lazăr, prin răbdare, suferind boală și sărăcie, prin neosândire și speranță pusă numai în Dumnezeu a intrat în comuniunea celor care au sufletul curat și smerit. Învățăm că ceea ce contează este legătura sufletului omului cu Dumnezeu și cu semenii. De modul în care viețuiește omul pe pământ în relație cu Dumnezeu și cu semenii depinde viața lui după despărțirea sufletului de trup”, a spus Preafericirea Sa.

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că această Evanghelie face parte din seria de texte care ne vorbesc despre milostivire și care ne pregătesc pentru perioada Postului Nașterii Domnului.

„Evanghelia ne îndeamnă la milostenie. Ea este o pregătire pentru perioada Postului Nașterii Domnului, care începe în 15 noiembrie. Sfântul Evanghelist Luca arată, în general, că bogații nu se vor mântui decât dacă sunt milostivi față de cei săraci și neajutorați”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.