Braţe deschise pentru suflete rănite
În ultimii ani, statisticile oficiale raportează o incidenţă mai mică a cazurilor de violenţă în familie. Desigur, este vorba doar de cazuri raportate autorităţilor. Însă, cu toate acestea, victimele violenţei domestice rămân cu cicatrici şi vânătăi pe trup şi cu răni în suflet greu de vindecat,
iar copiii, cu un tipar comportamental violent. Aceste suferinţe au determinat Biserica să vină întru ajutorul victimelor violenţei domestice, înfiinţând aşezăminte de primire şi consiliere.
Orice vlăstar, dacă în vremea creşterii nu are un îndreptar cu ajutorul căruia să se înalţe drept şi rădăcinile să-i fie adânc înfipte, pentru a rezista furtunilor, va ajunge la maturitate un copac pipernicit, plin de crăpături şi găuri, care îl vor măcina pe dinăuntru. Dar, mai mult de atât, fiind mult aplecat şi strâmbat, prin umbra lui nu va lăsa nici alte tinere vlăstare să se ridice spre lumină, sfârşind şi acelea tot în umbră, strâmbe şi goale pe dinăuntru. La fel se întâmplă şi în cazul omului. Orice palmă, cuvânt cu încărcătură negativă sau formă de agresiune fizică şi psihică şi alte manifestări ale violenţei domestice, suferite încă din fragedă copilărie, au consecinţe nefaste pentru întreaga viaţă, nu numai pentru persoana în cauză, ci şi pentru alte persoane cu care aceasta va convieţui. Este un lanţ vicios care aruncă o umbră mare asupra viitorului societăţii româneşti, din cauza numeroaselor cazuri de violenţă în familie.
Se străduiesc o mână de oameni din cadrul Centrului de primire în regim de urgență a victimelor violenţei domestice din Capitală ca să stăvilească această înmulţire a răului, ajutând şi primind cu braţele deschise persoanele abuzate. Centrul este o componentă a Aşezământului social „Justinian Patriarhul”, din cadrul Asociaţiei Diaconia a Arhiepiscopiei Bucureştilor. În componenţa acestui aşezământ este inclus şi Centrul de zi pentru copii. În acest așezământ social există şi un paraclis unde persoanele abuzate se pot ruga şi primi sfaturi duhovniceşti pentru a-şi găsi liniștea și mângâierea sufletească.
„Este foarte greu să colaborezi cu omul aflat în suferinţă, cu omul tratat doar ca pe un obiect şi care nu se regăseşte în persoana de lângă el. Omul care nu vede pe Hristos în persoana de lângă el tinde să-l exploateze din toate punctele de vedere. Or, aceste persoane exploatate sunt marcate, traumatizate, iar copiii suferă mai mult decât părinţii. Bunăoară, am vorbit cu o mamă care a fost cazată în acest centru cu doi copii minori şi mi-a relatat despre copiii ei că sunt foarte închişi, nu pot să relaţioneze, să comunice cu copiii care sunt înscrişi în Centrul de zi şi să se adapteze la o formă de învăţământ”, a explicat pr. Eugen Bucur, preotul slujitor al Aşezământului social „Justinian Patriarhul” din Capitală.
Copiii crescuţi într-un mediu nociv, la maturitate, nu devin violenţi din cauza unei moşteniri genetice, ci pentru că au învăţat că violenţa este tipul de comportament prin care să se exprime şi să rezolve anumite situaţii de criză. „Agresiunile tatălui sau concubinului asupra copilului au un impact major. Au fost copii care au fost maltrataţi, chinuiţi, chiar de la primele ore ale dimineţii erau puşi să-i aducă tatălui ţigări şi băuturi alcoolice, fără măcar să le fi dat un ban pentru achiziţionarea acestor produse. Ba mai mult, faptul că unul dintre copii depăşea greutatea normală pentru vârsta respectivă, era pus să ocolească casa până când acesta cădea în genunchi şi nu se mai putea ridica, ţipând la el pentru ca să aibă frică şi astfel să slăbească. Multe astfel de cazuri întâlnim. Ne surprind şi pe noi în mod neplăcut să auzim cât de mult poate omul să se îndobitocească, să decadă la nivel biologic. Aceste fapte pe care le săvârşesc unii părinţi cu copiii lor pun un mare semn de întrebare asupra societăţii româneşti viitoare. În calitate de preot, mă întrebam ce soluţii să găsesc pentru astfel de copii care nu au nici o vină şi care sunt exploataţi de către propriii lor părinţi. Am încercat să colaborez mai intens cu astfel de copii, să-i scoatem cât se poate din mediul acesta dur, care nu este absolut benefic, mai ales că părinţii nu-i mai lasă nici la şcoală. Şi din punctul de vedere al alimentaţiei sunt foarte prost trataţi, fiindcă toate bunurile materiale sunt exploatate de către părinţi, iar ei sunt o simplă sursă de venit”, a precizat preotul de caritate al Aşezământului social „Justinian Patriarhul”.
Centrul din Capitală prin care Biserica vine în sprijinul celor în suferinţă are o capacitate de găzduire de 8 camere, iar beneficiarilor le sunt asigurate 3 mese pe zi, dar şi asistenţă medicală, socială, juridică, psihologică, respectiv asistenţă educaţională pentru integrarea şcolară a copiilor. „Centrul nostru permite cazarea mamelor majore cu copii minori pe perioadă de 60 de zile, conform legislaţiei în vigoare. Copiii pot să rămână la Centrul de zi, timp în care mama poate să-şi găsească un loc de muncă sau o locuinţă. Aici este deja o problemă ce trebuie soluţionată, pentru că nu se găsesc locuinţe sociale, iar încadrarea pe un astfel de program necesită şi mult timp, şi multe acte. În definitiv, rezultatul este că depăşeşte şi termenul pe care noi îl oferim pentru cazare, cele 60 de zile, şi astfel aceste persoane trebuie să fie direcţionate către alte centre şi ONG-uri care se ocupă cu sprijinirea victimelor violenţei domestice”, a mai spus pr. Eugen Bucur.