Bucuria de a nu mai fi singur
Binecuvântat de curând de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, noul centru social al Parohiei „Buna Vestire” din Ploiești este un loc în care persoanele vârstnice nu doar că mănâncă gratuit, dar și socializează, leagă prietenii și se simt ca în familie. Familie pe care cei mai mulți dintre ei nu o mai au acasă. Aici, însă, se simt mai bine decât acasă, pentru că sunt primiți cu dragoste și grijă, pentru că mâncarea e gustoasă și pentru că și-au făcut prieteni.
Centrul a fost amenajat în fosta casă parohială a Parohiei „Buna Vestire”, iar Andrei Rugină a devenit managerul lui în urma unui interviu susținut în cadrul Protoieriei Ploiești Nord. „E un post cu multă răspundere”, ne spune aproape oftând.
Dar este în mod evident omul potrivit la locul potrivit. Absolvent de Teologie pastorală, apoi de Asistenţă socială, cu 12 ani de experienţă în acest al doilea domeniu: la Primăria municipiului Câmpina (de unde este), la protoieria din același oraș, la conducerea Centrului pentru persoane fără adăpost al Primăriei Câmpina, în colaborare cu Asociația Diaconia, apoi la DGASPC Prahova, unde s-a ocupat de minorii care săvârșesc fapte penale.
Amenajarea centrului s-a făcut pe baza unui proiect european, iar serviciile pe care le oferă sunt cantina socială și îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice defavorizate. La masă pot fi primiți 80 de seniori, iar acasă la ei e prevăzut să poată fi ajutați 25 de vârstnici cu diverse grade de dependență. La ora vizitei noastre, gradul de ocupare era mai mic: 40 de persoane se înscriseseră la masă și doar 5 pentru îngrijire plus masa caldă acasă, dar trebuie ținut cont că activitatea abia începuse. Îngrijirea la domiciliu înseamnă activități instrumentale ale vieții zilnice - curățenie, ordine, cumpărături, ridicarea și rezolvarea rețetei de medicamente de la medicul de familie, însoțirea beneficiarului pentru deplasări în afara locuinței, activități de socializare - timpul prevăzut fiind de 10 ore pe săptămână pentru fiecare.
În perspectivă, totalul de 105 beneficiari va însemna 105 porții zilnice de mâncare gătită în centru! Nu va fi ușor pentru cei 9 angajați din prezent, dar Andrei Rugină e decis să nu coboare nicicum standardul: în fiecare zi, fiecare fel de mâncare pleacă spre beneficiari numai după ce a fost gustat de el personal. „Dacă nouă nu ne-ar plăcea, cum să le dăm lor!?”
În plus, Andrei Rugină insistă ca porțiile să fie suficiente, „să fie din belșug!” Și este, dovadă că unii își păstrează o parte pentru cină!
Zâna cea bună și copilul lu’ mama
Unul dintre cei nouă angajați, șoferul Cosmin Ștefan Curelea, care se ocupă de aprovizionare, dar și de livrările la domiciliu, e fost elev din Câmpina al directorului Rugină, care a continuat să predea şi în timpul în care a lucrat în domeniul asistenţei sociale. Vreme de o lună, înainte de a fi angajat, Cosmin a făcut voluntariat!
Finanțarea funcționării centrului e asigurată de parohiile protoieriilor Ploiești Nord și Ploiești Sud, salariile sunt plătite de Arhiepiscopia Bucureștilor, iar utilitățile de către Parohia „Buna Vestire”. Este singurul centru de felul lui (cantină și îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice) din Ploiești, ba chiar și din județul Prahova; mai există o cantină socială a Primăriei Ploiești și una a unei firme private.
Cum află seniorii că pot apela la acest centru? Deschiderea oficială din martie, televizată, a jucat un rol-cheie, iar apoi a funcționat telefonul fără fir, în special, firește, cu ocazia slujbelor - nu doar de aici, ci din toate parohiile - și acum se lucrează la un site. Au fost câțiva preoți foarte implicați - de la parohiile „Buna Vestire”, „Sfântul Pantelimon”, „Sfântul Dumitru”, „Sfinţii Apostoli”, „Sfântul Vasile” - care au mers la casele bătrânilor și au sprijinit asistentul social în identificarea vârstnicilor în nevoie.
Înscrierea se face la cerere, solicitantul trebuind să îndeplinească trei condiții: vârsta de peste 65 de ani, venit lunar pe membru de familie sub 1.800 de lei și să aibă domiciliul în Ploiești. Cei nedeplasabili primesc mâncarea acasă, iar pentru îngrijire trebuie să nu aibă un contract cu clauză de întreținere (cine îl îngrijește moștenește apartamentul; ați fi surprinși să știți câți bătrâni au așa ceva!) sau asistent personal pentru handicap grav.
Ca peste tot, nu lipsesc hârtiile... „Declarații de confidențialitate, GDPR, acordul de filmare, decizie de acordare, dispoziție de suspendare - dacă un beneficiar lipsește mai mult de 5 zile, decizie de încetare a serviciilor - dacă lipsește mai mult de 15 zile, multă documentație, dar nu vrem să ne-ndepărtăm nici un pic de legile în vigoare”, precizează Andrei Rugină, care ne amintește și care e contextul: „În Biserică se aruncă mereu cu pietre, se generalizează, se ignoră activitatea filantropică, în schimb se face caz că la o biserică se termină slujba prea repede...”
Nu doar că pensionarii s-au împrietenit între ei, dar s-au legat sufletește și de personalul centrului, în special de director, care e pentru ei ca o zână bună, și de șofer, „copilul lu’ mama”, cum îi spun mai multe doamne. „Când mergi la ei acasă, am fost și eu, sunt foarte bucuroși, te-așteaptă în curte, te-așteaptă la poartă sau în fața blocului, sunt atenți, se uită după tine, «Uite, vine! Uite, a venit!»”.
De sărbători, dar nu numai atunci, la masa zilnică se adaugă pachete cu mâncare oferite de diferite firme ca donație ori ca sponsorizare. „Înainte de Paști i-am strâns pe toți aici, am stat de vorbă, am făcut poze, am glumit, le-am zis că aștept să-mi aducă cozonaci! Până la urmă le-am dat tot noi... Mai exact, în Joia Mare, cu ajutorul a două firme, le-am dat două rânduri de pachete, să le ajungă până marți”.
„Nu e vorba de mâncare, e vorba de bătrânețe și de singurătate”
Am coborât la parter, în sala de mese, unde ne așteptau cuminți cam 15 vârstnici. Unii dintre ei, aveam să aflăm, veniseră special pentru întâlnirea cu jurnaliștii de la Ziarul Lumina. Am mers pe rând la fiecare. Erau un pic intimidați, dar toți extrem de politicoși și doritori să-și împărtășească experiența, fie și în doar câteva cuvinte.
Ioana Munteanu a aflat de centru de la Biserica „Buna Vestire” și vine de la bun început aici, unde și-a făcut prieteni. De Paști, a adus un cozonac făcut de ea.
Maria Oșan este într-un grup de pelerini prin care a ajuns la centrul social al Parohiei „Buna Vestire”. A avut la viața ei și perioade grele, dar acum e „tare mulțumită”. Mâncarea e foarte bună. „Acasă nu mâncam de seară”, mărturisește ea. Este o doamnă singură, așa că locul în care stăm de vorbă contează foarte mult și social e o comunitate.
Nicolae Boța a copilărit în cartier: „Cum să vă zic, dacă tot s-a dus zvonul, prin părintele Daniel Stoica, de la Sfinții Trei Ierarhi...” Vine aici în fiecare zi și ține să spună: „Nu e vorba de mâncare, e vorba de bătrânețe și de singurătate. Aici nu mai sunt singur”.
Maria Dragu are 75 de ani și proteză la un genunchi. „Merg foarte greu, mi-e frică să mă mai duc undeva și urmează să-mi pun proteză și la celălalt genunchi”. Normal, primește mâncarea acasă, dar a venit special pentru noi. De acest loc a aflat de la preoteasa Gianina Joița, asistentul social al centrului: „Ne bucurăm, că eram neputincioși. La ora 12:00 vine cu mâncarea la noi acasă, stăm tocmai la Gara de Sud”, precizează femeia.
Ana Stan, altă doamnă care a venit special, a aflat printr-o vecină: „Am trecut printr-un cancer și sunt încă destul de bolnavă. Am 82 de ani și am fost bucuroasă să-mi aducă mâncare acasă, că mi-e tare greu să-mi fac cumpărăturile. Eu stau în garsonieră, unde stă și doamna Maria, și am o fată care stă în Bărcănești, dar are un copil cu probleme și nu poate să vină să mă ajute”.
Constanța Marin a aflat printr-o prietenă, Mariana, „care trebuia să vină și ea azi, dar n-a putut, că nu mai poate de picioare”. E foarte necăjită, pentru că i-a murit o nepoată de 21 de ani într-un accident. Urmare a unui conflict în familie, acum locuiește cu chirie, cu prietena pomenită, și primesc de obicei mâncarea acasă. „Nu e bună, e foarte bună!”, zice: „E gustoasă!”
În decembrie, Centrul social al Parohiei „Buna Vestire” din Ploiești va trece printr-o evaluare menită să înlocuiască licența provizorie de funcționare pe un an cu una pe cinci ani (așa prevede legea, o reînnoire a licenței la fiecare cinci ani, pentru că standardele se schimbă). Așa cum l-am văzut noi, mai mult ca sigur că va trece testul, dar, oricum, rugați-vă să se întâmple așa, pentru că este un loc în care zeci de bătrâni singuri se simt fericiți măcar o oră pe zi!