Bucuria hramului la Curtea Veche
Numeroşi credincioşi din Capitală, dar şi din împrejurimi, au răspuns chemării Sfântului Cuvios Antonie cel Mare de a fi prezenţi ieri, de ziua sa, la Biserica domnească Curtea Veche, unde a fost săvârşită Sfânta Liturghie arhierească şi unde Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură.
În ziua de prăznuire a ocrotitorului Bisericii Curtea Veche din Protoieria III Capitală, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un numeros sobor de preoţi, consilieri patriarhali, protoierei, parohi de la alte biserici bucureştene şi diaconi.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat în cuvântul de învăţătură că Sfântul Antonie cel Mare, pentru multa nevoinţă, fapte şi vieţuirea sa sfântă, a fost învrednicit de Dumnezeu cu multe daruri, nu atât de mult pentru sine, cât pentru slăvirea lui Dumnezeu şi ajutorarea semenilor. Acest sfânt cuvios este considerat atât în Răsărit, cât şi în Apus părintele monahismului, "nu pentru că a fost primul între monahi, ci pentru că a adunat în jurul său cei mai mulţi călugări şi pentru că a confirmat prin viaţa sa biruinţa duhului asupra gândirii trupeşti. El este învăţător pentru toată lumea pentru că trăieşte profund Evanghelia lui Hristos", a arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Preafericirea Sa a precizat că monahismul reprezintă o altă formă de mucenicie. "Sfântul Antonie cel Mare, ca părinte al monahismului, rămâne în ceruri ca un mare luminător, dar şi un mare rugător pentru cei care sunt nevoitori. El ne arată că monahismul este o altă formă de mucenicie, o altă formă de răstignire, nu o răstignire şi mucenicie sângeroase, ci o mucenicie a ostenelilor. De aceea monahismul, sau viaţa călugărească, a mai fost numit mucenicia albă. O mucenicie nu prin sânge, ci prin sudoare, prin osteneală, prin nevoinţă. Sfinţii cuvioşi sunt imediat cinstiţi după sfinţii martiri pentru că există o iubire jertfelnică şi în mucenicul smerit, şi în călugărul smerit, care nu se laudă niciodată cu nevoinţele sale, dar Dumnezeu le cunoaşte. Monahul cu adevărat bineplăcut lui Dumnezeu este cel care arată prezenţa harului lui Dumnezeu în el prin răbdare, rugăciune, milostenie şi răstignirea patimilor egoiste", a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Naşterea şi creşterea de prunci, o mucenicie
Desăvârşirea creştinului nu se săvârşeşte numai în pustie, prin lepădarea de lume, ci şi în lume, în familie, prin împlinirea Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, între care şi creşterea copiilor, care în vremurile sărace de azi, arăta Preafericirea Sa, reprezintă o mucenicie. "În Sfântul Antonie cel Mare avem modelul părintelui duhovnicesc care apoi a fost multiplicat într-o mulţime de sfinţi monahi, dar şi sfinţi preoţi de parohie. În lume, cei mai mulţi oameni nu se mântuiesc în mănăstire, ci în parohie", a mai spus Preafericirea Sa.
La final, Patriarhul României a oferit mai multe cărţi liturgice şi misionare Parohiei "Sfântul Antonie cel Mare" - Curtea Veche şi a felicitat preoţii slujitori pentru întreaga activitate. În semn de recunoştinţă şi apreciere, pr. paroh Gheorghe Zaharia a oferit Preafericirii Sale o icoană cu chipul Sfântului Antonie cel Mare. De asemenea, credincioşii au primit din partea PF Părinte Patriarh Daniel câte o iconiţă cu chipul Sfântului Antonie cel Mare.