Bucurie şi sfinţenie la Mănăstirea Izbuc

Zilele de 5 şi 6 august 2010 au fost două zile pline de bucurie, sfinţenie şi binecuvântare pentru obştea monahală ce se nevoieşte la Mănăstirea Izbuc, din Eparhia Oradiei. Bucuria cea mare a monahilor de aici, dar şi a mulţimii de pelerini veniţi, a fost vizita Preasfinţitului Sofronie, Episcopul Oradiei, în străvechea vatră de sihăstrie monahală a Izbucului, pentru prăznuirea Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ şi serbarea marelui praznic al Schimbării la Faţă a Domnului din acest an.

În dimineaţa zilei de joi, 5 august, chiriarhul Oradiei, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în altarul de vară cel nou al mănăstirii. În cadrul slujbei, după vohodul mic, Preasfinţitul Sofronie a oficiat rânduiala schimei celei mari, sau a marelui şi îngerescului chip, pentru unul dintre monahii mănăstirii, în cinstea Cuviosului Ioan Iacob cel pomenit, care a fost la rândul său purtătorul schimei mari. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Liturghiei, ierarhul a amintit principalele momente din viaţa cuviosului care a trăit aproape de timpurile noastre: "Intrat de tânăr în lavra monahală de la Neamţ, a ajuns să se nevoiască în Ţara Sfântă în mai multe locuri, fiind primul egumen al schitului românesc de la Iordan, care azi este închis, apoi în pustia Hozevei într-o peşteră, până la mutarea sa la cele veşnice, acum 50 de ani, fiind găsit mai târziu cu trupul neputrezit şi bine-mirositor, făcând minuni nenumărate. Sfintele lui moaşte au fost coborâte şi aşezate în biserica mare a Mănăstirii "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" de la Hozeva, unde se află până în zilele noastre". La împlinirea unei jumătăţi de veac de la mutarea la Domnul a Cuviosului Ioan Iacob, "am dorit să-l cinstim prin Sfânta Liturghie şi prin frumoasa slujbă ce am săvârşit, prin care se oferă unui călugăr care îşi doreşte şi are această chemare, cea mai înaltă treaptă a nevoinţei monahale: schima cea mare". Doi fraţi tunşi la monahism La ceasul Vecerniei mici din aceeaşi zi, PS Sofronie a adus mare bucurie în cer şi pe pământ Cuviosului Ioan Iacob Românul şi obştii Mănăstirii Izbuc, prin oficierea rânduielii tunderii în monahism pentru doi fraţi ai Mănăstirii Izbuc, care şi­au dorit şi au dovedit în perioada de încercare că vor să îşi închine viaţa Domnului şi să depună voturile monahale. La momentul tunderii, cei doi au primit numele a doi mari sfinţi ai Bisericii: Onufrie şi Antonie. PS Sofronie a tălmăcit celor prezenţi la acest moment plin de sfinţenie şi binecuvântare rânduiala tunderii în monahism, arătând frumuseţea şi încărcătura simbolică a fiecărui moment al slujbei, ea fiind, pentru cel chemat la călugărie, un al doilea botez: "Ne-a ajutat Preasfânta Treime, Dumnezeul nostru, în această preafrumoasă zi, înainte de Vecernia cea mare şi slujba Privegherii, pentru Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, să săvârşim două noi intrări în cinul monahal, cinul cel îngeresc, căci monahii sunt îngeri în trup, chemaţi a sluji lui Dumnezeu ziua şi noaptea, a se ruga pentru mântuirea lor şi a toată lumea". Prin intrarea în ceata călugărilor a celor doi fraţi, obştea străvechii vetre monahale de la Izbuc s-a mărit, aşa cum a început în urmă cu un an de zile, de când a fost aşezat ca stareţ preacuviosul părinte protosinghel dr. Mihail Tărău, care s-a dovedit a fi un foarte bun organizator al vieţii călugăreşti. În acest răstimp, energicul protosinghel a reuşit să aducă un nou suflu duhovnicesc şi administrativ-gospodăresc în mănăstire: finisarea şi darea în folosinţă a unei noi clădiri cu două niveluri care adăposteşte 15 chilii şi trapeza; înălţarea unui nou altar de vară, mai spaţios decât precedentul, construirea unei clădiri ce adăposteşte pangarul mănăstirii, zidirea în roşu a unui alt corp de chilii. La data de 16 mai 2010 s-a început construirea unui nou lăcaş de cult reprezentativ cu hramurile "Adormirea Maicii Domnului" şi "Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic", piatra de temelie fiind pusă de Preasfinţitul Sofronie al Oradiei. Mănăstirea a devenit o binecuvântată oază duhovnicească din ce în ce mai căutată, atrăgând mulţi pelerini din toate colţurile ţării, şi chiar de peste hotare. Începând cu primăvara acestui an, aproape zilnic vin autocare cu pelerini, atraşi de cadrul natural deosebit în care se află mănăstirea, de sfintele slujbe ce se săvârşesc, de dragostea şi căldura cu care sunt întâmpinaţi de către obşte, cât mai ales de Izbuc, un izvor de apă tămăduitor, cu curgere intermitentă, şi de o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, copie după o icoană athonită, care se află aici încă de la reînvierea mănăstirii, din anul 1928. "Toţi creştinii suntem chemaţi la îndumnezeire" Vineri, 6 august, de Praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, câteva mii de credincioşi din judeţul Bihor şi din întreaga ţară au participat la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită de către chiriarhul Oradiei în altarul de vară al mănăstirii, alături de un sobor de 27 de ieromonahi, preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, Preasfinţitul Sofronie, pornind de la momentul arătării slavei divine a Mântuitorului Iisus Hristos în muntele Tabor, a subliniat faptul că ţinta fiecărui creştin este mântuirea, îndumnezeirea prin har, primirea slavei dumnezeieşti: "Slava pe care au văzut-o ucenicii Petru, Ioan şi Iacov şi cei doi martori din Vechiul Testament, Moise şi Ilie, la Schimbarea la Faţă a Domnului este slava dumnezeiască, slava Duhului Sfânt, slavă comună celor trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. De aceea, în icoana praznicului Mântuitorul este înfăţişat în slavă, sub forma mandorlei de lumină, fiind luminat din spate de o rază ce porneşte din cer, de la un singur principiu, şi care la picioarele Sale are trei fire, arătând pe Dumnezeu Cel unul în Fiinţă şi întreit în Persoane". Aşa cum a subliniat PS Sofronie, "sfinţii se umplu şi ei de slava dumnezeiască, însă nu de la ei înşişi, ci o primesc prin lucrarea Harului, prin ceea ce se numeşte în teologia Bisericii îndumnezeire, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca pe noi să ne îndumnezeiască după har, şi nu după fire. Prin urmare, slava dumnezeiască o dăruieşte Fiul, de la Tatăl, prin lucrarea Duhului Sfânt, în Biserică. Această slavă se dobândeşte cu mult efort. Fie în mod brutal, cum este în cazul martirilor, fie printr-o nevoinţă de-o viaţă întreagă în rugăciune şi în asceză". Astfel, "toţi creştinii suntem chemaţi la îndumnezeire. Sămânţa aceasta o primim în Taina Sfântului Botez, însă trebuie să o facem să crească în noi prin lucrarea Harului. Noi să ne facem mici ca Harul lui Dumnezeu să crească, ca Hristos să prindă chip în noi".