Calfele călătoare revin la Sibiu

La Sibiu se for afla, în perioada 10 iulie-6 august, cele 17 calfe călătoare din diferite state europene, reunite aici pentru a treia oară, pe strada Cetăţii, situată între Turnurile Olarilor şi Dulgherilor. În cadrul atelierelor de lucru vor fi prezente calfe cunoscând diferite meserii, precum dulgheri, tâmplari, olari, bijutieri, fierari, constructori de instrumente muzicale şi pietrari, care vor putea fi urmăriţi exercitându-şi profesia.

Vizitatorii vor putea admira, totodată, o expoziţie de fotografie, care aminteşte de diferite momente din anii în care au început să poposească la Sibiu calfele călătoare. Expoziţia face referire şi la istoria meşteşugarilor călători, a diferitelor asociaţii de calfe, precum şi la deosebirile existente între călătoria tradiţională a calfelor şi compagnonnage-ul (tovărăşia - n.r.) meşteşugarilor francezi. La Sibiu, calfele au o casă a lor şi chiar o asociaţie, numită „Casa Calfelor - Gesellenherberge Hermannstadt - Maison des Compagnons Sibiu“. Pentru a deveni calfă călătoare în Europa, doritorul - băiat sau fată - va trebui să îndeplinească anumite condiţii: să fie necăsătorit şi fără copii, să nu aibă mai mult de 30 de ani, să fi beneficiat de o educaţie completă, să ştie o limbă de circulaţie internaţională, dar mai ales să cunoască bine un meşteşug, conform Agerpres. Înainte de a pleca, îi vor fi croite haine speciale la un atelier vechi de secole din Europa, unde se mai păstrează tradiţia calfelor. Costumele calfelor sunt compuse din pantaloni evazaţi, vestă şi haină de culori diferite - negru, crem sau albastru -, cămăşi albe, o pălărie specială şi bocanci negri. Pentru a avea voie să poarte uniforma de calfă, tânărul trebuie să facă faţă cu cinste şi onoare angajamentelor pe care şi le asumă şi trebuie să respecte regulile şi tradiţiile frăţiei, pentru că ei vor pleca din România pentru o călătorie iniţiatică de trei ani şi o zi. A fi calfă nu presupune un câştig material substanţial. De regulă, calfele pleacă la drum cu sume modice şi sunt nevoite să se descurce în lume, unde îşi caută lucrări de executat, primind astfel bani, găzduire şi mâncare, totul constituind un prilej de a cunoaşte obiceiuri şi mentalităţi diferite. Candidaţii pentru statutul de calfă călătoare medievală trebuie să se adreseze fie prim-preotului paroh, Killian Dorr, care poate fi găsit la Biserica Evanghelică din Sibiu, fie calfelor europene care există deja în oraş, la Casa Calfelor, situată în Piaţa Huet. Coborând din istorie, cu portul tradiţional din secolul al XIX-lea, pălării şi bastoane, calfele călătoare sunt o privelişte deja familiară sibienilor. Ca şi în vara anului trecut, calfe din Germania, Franţa şi Elveţia s-au adunat în Sibiu pentru a-şi prezenta tradiţiile şi meşteşugul în cadrul unor ateliere culturale în aer liber. Au fost prezente meserii precum cele de dulgher, tâmplar, olar, aurar, fierar, lutier, pietrar. Deşi Sibiul a fost un mare centru meşteşugăresc, aceste tradiţii s-au pierdut în ţara noastră la începutul secolului al XX-lea, dar au supravieţuit în Germania, Austria, Elveţia, Franţa, Norvegia şi Suedia. Aproximativ 700 de tineri cu pregătire profesională (dulgheri, tâmplari, zidari, pietrari, sculptori, fierari) din aceste ţări au ales, în prezent, să pornească la drum pentru trei ani şi o zi, purtând uniforma şi pălăria calfelor, respectând normele impuse de frăţia lor, conform Agerpres.