Canonul cel Mare, dialog cu Dumnezeu
În a doua zi a Postului Sfintelor Paşti, marţi, 28 februarie, la Catedrala Patriarhală, slujba Pavecerniţei Mari a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal. În cadrul slujbei a fost citită a doua parte a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
Canonul de pocăinţă al Sfântului Ierarh Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este „un dialog al omului păcătos cu propria sa conştiinţă, al omului care conştientizează căderea în păcat, drama în care se află şi care, din toată inima lui, strigă din iadul cel mai de jos al căderii sale către înduratul Dumnezeu, cu speranţa că El îl va auzi şi va scoate din stricăciune sufletul său”, a spus în cuvântul de învăţătură Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.
„Canonul cel Mare”, a mai precizat Preasfinţia Sa, „este şi un dialog cu Dumnezeu”. „Toate cântările sunt la persoana întâi, pentru că împreună cu scriitorul sfânt care a alcătuit acest canon, cu cel care citeşte în mijlocul bisericii fiecare canon şi noi ne recunoaştem în tot ceea ce s-a scris şi se citeşte atunci când este rânduit de Biserică să se lectureze această frumoasă operă liturgică. După fiecare tropar, deşi cântăm împreună, ne adresăm tot la persoana întâi în numele propriu lui Dumnezeu prin refrenul repetat cu atâta stăruinţă: «Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!». În general, rugăciunile sau cererile acestea sunt la plural, însă în acest canon, deşi ne rugăm împreună, fiecare se aşază într-o relaţie personală, intimă cu Dumnezeu, cu care dialoghează prin intermediul textului pe care ni-l pune la dispoziţie Sfântul Andrei Criteanul, autorul acestui canon”.
Prin ascultarea cu atenţie a strofelor Canonului cel Mare, fiecare credincios poate conştientiza starea umanităţii decăzute, dar mai ales posibilitatea ridicării din starea păcătoasă.
„Omul care ascultă sau citeşte acest canon şi pe care, fără îndoială, îl poate citi şi în rugăciunea particulară de acasă conştientizează că el face parte din marea dramă a umanităţii. Prin păcatul lui Adam, umanitatea a fost izgonită din raiul în care cei dintâi oameni petreceau cu Dumnezeu, şi această dramă, de-a lungul istoriei, s-a adâncit, fiindcă omul a căzut dintr-un păcat într-altul, din păcate mari în păcate şi mai mari. Prin toate personalităţile pe care le evocă Sfântul Andrei Criteanul vedem că nu toţi oamenii care au păcătuit au rămas în starea de păcătoşenie. Mulţi dintre ei au conştientizat căderea şi şi-au plâns păcatul, motiv pentru care au fost eliberaţi de Dumnezeu, de povara acestor păcate. Sunt anumite persoane sfinte din Vechiul Testament pe care Sfântul Andrei Criteanul ni le aduce în faţa ochilor pentru a ne încuraja şi a înţelege că fiecare dintre noi, oricât de păcătos ar fi, are posibilitatea îndreptării, vindecării de păcat şi reparării relaţiei dintre el şi Dumnezeu, relaţie alterată de păcatele pe care le-a săvârşit. Întâlnim persoane care s-au pocăit, dar şi comunităţi care s-au pocăit, aşa cum a fost cetatea Ninive, unde profetul Iona, vestind apropiata pedeapsă a lui Dumnezeu, a determinat pocăinţa întregii cetăţi şi, prin urmare, iertarea, care a venit din partea lui Dumnezeu ca o binecuvântare”, a subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Varlaam Ploieşteanul.
Citirea Canonului cel Mare în primele patru zile ale Postului Mare are menirea de a medita la starea păcătoasă proprie, pentru că cine se judecă pe sine însuşi sincer va evita judecata lui Dumnezeu. „În primele patru zile ale Postului Mare, când în fiecare seară ascultăm câte un fragment din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, trăim într-un mod cu totul intens şi special acest dialog, această convorbire a conştiinţei noastre păcătoase, cu Dumnezeu Căruia Îi cerem iertare, tămăduire şi Îi cerem, asemeni fiului rătăcit din Evanghelie, să ne reînfieze, să ne primească ca pe nişte argaţi ai Săi. «Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednic să mă numesc fiul Tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi» (Luca 15, 18-19). Iată cât de important este ca în perioada Postului Mare să avem acest dialog intens şi sincer izvorât din inimă şi din conştiinţa căderii noastre, pentru că trebuie să ştim că cine se judecă pe sine însuşi într-un mod corect va evita judecata lui Dumnezeu”, a mai spus Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul.