Cardinalul Tomáš Špidlík a trecut la Domnul

Vineri, 15 aprilie 2010, la Roma, la venerabila vârstă de 90 de ani a trecut la cele veşnice cardinalul Tomáš Špidlík. Marţi, 20 aprilie 2010, a fost celebrată în Basilica Sfântul Petru din Roma o slujbă pentru fostul Cardinal Špidlík, urmând ca, potrivit dorinţei sale, să fie înmormântat în ţinutul natal, la Centrul de pelerinaje din Velehrad, Moravia (Cehia), informează Sectorul Relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române, citat de BASILICA.

Cardinalul Tomáš Špidlík s-a născut la 17 decembrie 1919 în oraşul Boskovice, în regiunea Moraviei (Cehia). După ce naziştii au închis universităţile din Cehia, în anul 1939, Tomáš Špidlík a petrecut restul perioadei războiului la Velehrad, unde predicase Evanghelia, cu secole înainte, misionarii slavilor, Chiril şi Metodiu. Acest punct de legătură dintre Răsărit şi Apus a avut un profund impact asupra tânărului Tomáš Špidlík. După cel de-al Doilea Război Mondial, Tomáš Špidlík a fost hirotonit preot şi a plecat la studii la Roma, unde a lucrat mai mulţi ani la Radio Vatican şi, ulterior, a devenit profesor universitar. Membru al Ordinului iezuit, Cardinalul Tomáš Špidlík - considerat ca unul dintre cei mai cunoscuţi teologi romano-catolici contemporani - a fost profesor la Institutul Pontifical de Studii Orientale din Roma şi specialist în spiritualitatea creştină orientală. La data de 21 octombrie 2003, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit cardinal, ca recunoaştere a prodigioasei sale activităţi în slujba cunoaşterii reciproce dintre Orientul şi Occidentul creştin. Opera teologică a Card. Tomáš Špidlík cuprinde zeci de cărţi şi studii, în special despre creştinătatea orientală. Cardinalul Tomáš Špidlík a primit, în luna mai 1997, în cadrul unei ceremonii solemne, titlul de doctor honoris causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, la recomandarea conducerii Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Una dintre lucrările sale traduse în limba română este "Spiritualitatea Răsăritului Creştin". Cardinalul Tomáš Špidlík este unul dintre teologii romano-catolici care au marcat dezvoltarea în Occident a studiilor de teologie şi spiritualitate ortodoxă într-o manieră nouă, astfel încât astăzi opera sa nu este doar un exerciţiu de realizare a unei istorii a spiritualităţii, ci se prezintă ca o viziune teologică organică, unitară. Teologia sa este bazată pe viaţa în Duhul Sfânt, principiul său gnoseologic este iubirea, iar actul lui de căutare ori de cercetare, activitatea sa ştiinţifică, este o iniţiere în memoria sapienţială şi duhovnicească, memorie care cere un dialog interpersonal, viu şi actual.