„Carte de veghe creştină“
Unul dintre vrednicii slujitori ai Bisericii din Oltenia, profesor universitar, consilier, protoiereu şi, mai întâi de toate, părinte duhovnicesc al celor credincioşi Ioan Ioanicescu a înfăptuit de curând un frumos dar închinat Maicii Domnului. Este vorba de lucrarea „Carte de veghe creştină“, publicată la editura craioveană „Aius“, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.
Dat fiind faptul că autorul lucrării de faţă este un apropiat colaborator al Ediţiei de Oltenia a „Ziarului Lumina“, suntem datori să-i închinăm câteva rânduri cu acest frumos prilej. Pilda sfinţiei sale ne este făclie în lucrarea pe care zi de zi o facem în ogorul Bisericii oltene, spre folosul credincioşilor, iubitori ai slovei frumoase.
Scrisul. Iată unul din frumoasele daruri cu care Dumnezeu îi învredniceşte pe cei mai aleşi dintre aleşii Săi. El străbate dincolo de cuvânt şi rămâne pecetluit pentru eternitate, testament binecuvântat de fapte şi gânduri măreţe, păstrate ca într-un buchet sub smerita mângâiere a slovei. Cel mai adesea se lasă adunat cu mintea, făcându-se tovarăş bun numai aceluia ce-l foloseşte bine şi înţelept. Copt în cele mai adânci unghere ale minţii, scrisul devine reazim şi pavăză pentru cel ce aprinde în negura uitării felinarul cunoaşterii, păstrându-l nestins în călătoria spre ceruri. Un nume înveşnicit pe o carte se poate face podoabă sau osândă pentru cel care-l poartă. Şi dacă la sfârşitul veacurilor Judecătorul cel Mare ne va cere socoteală pentru ce am grăit bine sau rău în această viaţă, cu atât mai mult se vor cântări cele scrise, acestea rămânând peste veacuri în mintea şi inima celor ce le-au cercetat pe dânsele.
Un drag colaborator al „Ziarului Lumina“
Lucrarea de faţă, „Carte de veghe creştină“, semnată de cucernicul preot Ioan Ioanicescu, este cu siguranţă un felinar duhovnicesc, degrabă folositor şi de suflet ziditor tuturor celor ce se vor încumeta să o citească. Rod al unei munci susţinute prin numeroase participări şi apariţii scrise în cele mai prestigioase publicaţii ale Bisericii Ortodoxe Române, această realizare îşi confirmă pe deplin titlul, autorul însuşi fiind un vajnic veghetor asupra învăţăturilor bisericeşti, mărturisind aceasta din propria noastră cunoaştere. Energia sa debordantă şi neobosita aplecare spre scris au dat roade frumoase în decursul timpului, multe din articolele sfinţiei sale fiind aşezate în paginile cotidianului creştin-ortodox „Lumina“. Aici, părintele Ioan a consemnat nu numai din postura de autor, ci şi dintr-aceea de intervievat. În ceea ce ne priveşte, ne amintim cu bucurie de prima întâlnire, consumată în urmă cu câţiva ani la Biserica „Sfinţilor Împăraţi“ - Obedeanu din Craiova, la altarul căreia părintele Ioanicescu ostenea pe atunci ca paroh. Aici l-am descoperit ca pe un fidel cititor al paginilor cotidianului „Lumina“, obicei pe care l-a păstrat cu sfinţenie şi astăzi. Mai mult, fiecare număr al ziarului nostru se regăsea într-o completă colecţie, aşezată la loc de cinste în bogata bibliotecă a parohiei, însoţită de un voluminos caiet cu note de lectură. De atunci am primit cu bucurie fiecare povaţă a părintelui Ioanicescu, aşezând-o cu grijă, ca ucenici mai tineri ce ne aflăm, la temelia începutului nostru scriitoricesc.
Povăţuitor şi exemplu pentru cei mai tineri
Începutul Ediţiei de Oltenia a „Ziarului Lumina“ (15 august 2010) a deschis un nou capitol în colaborarea deja începută cu părintele Ioan. Redacţia avea nevoie de subiecte cu greutate pentru a se ridica la înălţimea aşteptărilor. În acest context, părintele Ioanicescu s-a numărat printre primii preoţi olteni care au contribuit, în adevăratul sens al cuvântului, la îmbogăţirea zestrei scrise a ediţiei noastre. Experienţa sfinţiei sale, şi mai ales dragostea pentru slova bisericească, pe care a demonstrat-o de fiecare dată prin calitatea şi acurateţea articolelor sale, au fost şi ne sunt model de urmat.
Aşa se face că, prin acest testament, cucernicul preot Ioan Ioanicescu a arătat, arată şi va arăta care este adevărata statură a celor ce slujesc astăzi cuvintelor de Dumnezeu însufleţite, propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos în lume. Ne învaţă că darul scrisului îşi regăseşte adevărata strălucire numai în slujba şi spre lauda Sfintei Biserici, căci altcumva ar fi de prisos. Cu acest veşmânt, sacerdotul Logosului Înomenit străbate spre poarta Înfricoşătoarei Judecăţi, însemnările sale fiind cântărite de cei din lume, până la sfârşitul veacurilor, căci spune Domnul: „de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri“ (Marcu 8, 38).
Ţinând cont de toate acestea, felicităm demersul părintelui nostru, socotindu-l povaţă şi îndreptar pentru toţi cei ce vor dori să pătrundă în fascinantul univers al scrierilor frumoase şi aducătoare de pace. Totodată, îndemnăm pe cei mai tineri, din rândul cărora facem şi noi parte, să ia ca povaţă şi pildă frumoasa îndeletnicire a scrisului, căci acesta tovarăş bun se face iubitorului de Hristos şi slujitorului de cele sfinte.