Cât câştigă, anual, un fermier francez

Agricultura franceză beneficiază de o cincime din totalul subvenţiilor acordate de Uniunea Europeană prin Politica Agricolă Comună (PAC), iar preşedintele Nicolas Sarkozy se luptă să păstreze acest avantaj al ţării sale, deşi unele state au început deja să-şi exprime nemulţumirea, întrucât sunt obligate să-şi mărească contribuţia. „The Daily Telegraph“, ziar britanic conservator şi, în general, antieuropean, susţine în paginile sale importanţa PAC pentru fermele mici şi mijlocii, dând exemple concrete în acest sens. Cu toate acestea, „The Daily Telegraph“ arată cu degetul spre marile conglomerate aflate pe primele locuri în topul marilor beneficiare a subvenţiilor primite de la bugetul UE. „The New York Times“ şi „International Herald Tribune“ au dezvăluit, în luna iulie, nume surprinzătoare în buzunarul cărora se varsă fonduri importante prin PAC: regina Elisabeta a II-a, a Marii Britanii, prinţul Albert al II-lea de Monaco, procesatorul de carne de pui Groupe Doux sau fabricantul de dulciuri german Haribo. Principalele titluri ale presei europene sunt prezentate pe site-ul http://www.presseurop.eu/ro.

Aproape 550 de acri (220 de hectare) de grâu, orz, mazăre şi sfeclă de zahăr se întind în spatele micii ferme de piatră, unde Nicolas Galpin trăieşte cu familia lui. Văzând culturile de pe marginea satului Auvernaux, este greu de crezut că ferma se află la doar câţiva kilometri în sudul metropolei Paris şi la 15 minute de mers cu maşina de la ultima staţie de metrou. Dar, aceasta este Franţa, grânarul Europei, unde fermele încep de la porţile capitalei. Exploataţiile agricole variază, de la ferme mici, stil Jean de Florette, la instalaţii uriaşe, extrem de eficiente şi mecanizate. Franţa primeşte o cincime din totalul subvenţiilor pentru agricultură Supraveghindu-şi ferma, domnul Galpin a cules ceva ce arată ca o ridiche supradimensionată, dar care este, de fapt, sfeclă de zahăr. „Este un an bun: nivelul de zahăr este ridicat. Cu puţin noroc vom scoate 800 de tone de zahăr din cele 60 de hectare de sfeclă“. Ca aproape toţi agricultorii francezi, el primeşte ajutoare directe de la UE, în jur de 70.000 de euro pe an. Anul trecut, peste o jumătate de milion de agricultori francezi au primit un total de 10,39 miliarde de euro din subvenţiile UE, aproximativ o cincime din total. În medie, fiecare agricultor a primit puţin peste 20.000 de euro, iar doar unul din zece primeşte mai mult de 50.000 de euro. „Este o viaţă bună“, a spus domnul Galpin, „dar nu vă faceţi o idee greşită. Oamenii cred că noi câştigăm o mulţime de bani, pentru că se uită la cifra de afaceri, nu la ce câştigăm la sfârşitul zilei“. Cifra de afaceri a fermei sale a fost de 350.000 de euro anul trecut, dar domnul Galpin trebuie să plătească salariile şi cotizaţiile pentru muncitorul lui, precum şi asigurări, pesticide, utilaje şi chirie pentru teren - doar o parte din cele 220 de hectare îi aparţine. După toate acestea, lui îi rămân în jur de 60.000 euro pe an, din care jumătate se duce la părinţii săi, care încă îl mai ajută. Profitul este aproape exact ceea ce primeşte de la ajutorul acordat de UE. „Sincer, am prefera să nu primim deloc subvenţii şi să putem trăi în întregime din propria producţie. Dar, la preţul grâului de acum, nu am putea supravieţui“, a spus el. Marii beneficiari ai subvenţiilor agricole La vreo 250 km în sud-est, în Vigorny în Haute Marne, Thierry Lahaye dirijează o fermă de cereale de 2.100 de acri (aproximativ 840 de hectare), împreună cu cei doi fraţi. Ferma a primit 220.000 de euro de subvenţii anul trecut, dar el spune că a luat acasă doar vreo 2.000 de euro pe lună. „Noi am vrea să trăim din roadele muncii noastre, fără ajutoare, dar acum că s-au deschis porţile mondializării, ele sunt vitale“, a spus el. Este uşor de a simpatiza cu domnul Galpin şi Thierry, dar mult mai puţin cu cei mai mari beneficiari din Franţa - nu agricultori în dificultate, dar persoane fizice sau companii având puţine legături cu agricultura tradiţională. Acestea includ societăţi multinaţionale precum conglomerate alimentare, producători de zahăr şi distilatorii de băuturi spirtoase. Identitatea lor a fost descoperită pentru prima oară anul acesta, când toate cele 27 de naţiuni ale UE au fost obligate să dezvăluie cum sunt distribuite subvenţiile agricole. În Franţa, nici un agricultor obişnuit nu se află printre primii 24 de beneficiari. Primul pe listă este procesorul de pui Groupe Doux, cu 62,8 milioane euro, cea mai mare întreprindere de avicultură din Europa. Compania a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,7 miliarde de euro, fără a creşte însă un singur pui, totul realizându-se prin externalizarea muncii spre mii de crescători contractuali. Dar, ca şi alte astfel de societăţi de peste tot în UE, se califică pentru restituirile asupra exportului agricol în cadrul PAC - planificate pentru a stimula vânzarea de produse agricole din UE spre străinătate, unde preţurile sunt mai mici decât în Europa. Un alt beneficiar din top este secţia de coniac al LVMH, uriaşul grup de produse de lux deţinut de Bernard Arnault - al şaptelea cel mai bogat om din lume în clasamentul Forbes, ale cărui nenumărate branduri includ Louis Vuitton, Moet & Chandon şi şampania Krug. Jack Thurston, al cărui site farmsubsidy.org a publicat pentru prima oară lista beneficiarilor, a declarat că scopul ajutorului a fost deturnat. „În tratatul UE şi legislaţie, PAC este definită ca o politică de sprijinire a veniturilor. Întrebarea este: de ce funcţionează în aşa fel încât cu cât venitul este mai mare, cu atât mai mult primeşti sprijin?“ O reformă posibilă ar fi verificarea mijloacelor potenţialilor beneficiari, dar acestei idei s-au opus cu îndârjire Franţa şi Italia, printre altele. Franţa riscă să primească o cotă mai mică UE a oprit subvenţiile celor care produc cele mai multe alimente - ceea ce a dus la mari surplusuri în anii 1980 - şi celor cu cele mai multe terenuri. Acum, subvenţiile sunt înmânate chiar dacă nu sunt produse alimentare, cu condiţia ca proprietarii să „menţină terenurile în bune condiţii agricole şi de mediu“. Franţa riscă să primească o cotă mai mică din totalul ajutoarelor PAC, în viitor, întrucât noile state membre UE din Europa de Est cer mai mult. Dar sistemul este aproape imposibil de revizuit în mod adecvat, din cauza intereselor implicate. Agricultorii francezi nu au fost niciodată timizi în a lua poziţii militante pentru a-şi obţine cererile, iar politicienii trăiesc în teama revoltelor ţărăneşti moderne - cu fermieri supăraţi, vărsând grămezi de bălegar în faţa birourilor guvernamentale sau blocând oraşele cu tractoare. Cei mai mulţi se tem să încerce să schimbe felul în care banii PAC sunt distribuiţi. „Pentru a face asta trebuie luaţi banii de la oameni care s-au obişnuit să-i aibă şi care au construit un lobby foarte puternic şi eficient în apărarea a ceea ce-au avut în trecut“, a spus domnul Thurston. Înainte de a pleca pe tractorul lui în Auvernaux, domnul Galpin a oferit un gând final. „S-ar putea să protestaţi, dar aceste subvenţii dau Franţei peisajele sale minunate. Eu nu vă aud plângându-vă de ele“! PAC, cel mai mare program de ajutor agricol din lume O asemenea putere agricolă vine la preţ mare totuşi, sub formă de subvenţii UE, prin Politica Agricolă Comună (PAC). Cu 55 de miliarde de euro, PAC cântăreşte aproape 42% din bugetul UE, ceea ce-l face cel mai mare program de ajutor agricol din lume. Acesta este un preţ pe care numeroase ţări mai puţin bogate în exploatări agricole îl găsesc cam greu de suportat, iar ţările în curs de dezvoltare şi agenţiile de ajutor spun că acest ajutor demolează comerţul mondial. UE trebuie să înceapă să reducă subvenţiile PAC, însă preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a luptat pentru a păstra bugetul intact; acum oficialii UE sunt pe cale de a renunţa, de asemenea, la revizuirea mai largă a tuturor cheltuielilor UE, promisă mai demult.