Catapeteasma bisericii - transpunerea în formă vizuală a îndemnului la pocăinţă

Aceasta este una dintre ideile centrale ale cuvântului rostit de PF Părinte Patriarh Daniel, ieri, în prima duminică după sărbătoarea Botezului Domnului, în paraclisul Reşedinţei patriarhale.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a menţionat că „Mântuitorul Iisus Hristos nu propovăduieşte Evanghelia înainte ca Sfântul Ioan să-şi fi încheiat misiunea sa de pregătire a inimilor evreilor pentru primirea lui Hristos şi nu înainte ca Sfântul Ioan să fie întemniţat, arătând prin aceasta că predica Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos începe numai atunci când Sfântul Ioan şi-a împlinit misiunea sa“, subliniind faptul că între cele două propovăduiri este comună Taina Pocăinţei, dar şi Taina împărăţiei lui Dumnezeu, sau mai bine zis pocăinţa - ca pregătire pentru dobândirea sau intrarea în împărăţia cerurilor. Împărăţia cerurilor este coborârea lui Dumnezeu pe pământ, printre oameni Preafericirea Sa a continuat spunând că împărăţia cerurilor înseamnă iubirea Preasfintei Treimi împărtăşită îngerilor ascultători şi buni, drepţilor şi sfinţilor. A dat ca exemplu pe Sfântul Apostol Pavel care ne spune că „împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt“. „Dreptatea înseamnă vieţuirea dreaptă. Pacea şi bucuria în Duhul Sfânt sunt darurile iubirii Preasfintei Treimi către cei ce cred în Hristos şi împlinesc poruncile Lui. Cine se împacă cu Dumnezeu prin pocăinţă şi prin săvârşirea faptelor bune primeşte pacea. Cine împlineşte voia lui Dumnezeu în viaţa lui primeşte bucuria rodirii celei adevărate în Duhul Sfânt“, a mai spus Patriarhul nostru, care a menţionat că împărăţia cerurilor înseamnă coborârea lui Dumnezeu pe pământ, printre oameni. Hristos, Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu, cel nevăzut Se face văzut, Cel necuprins Se face cuprins. Pocăinţa, dorinţa fierbinte de a nu mai săvârşi răul Dobândirea împărăţiei cerurilor se dobândeşte prin pocăinţă, prin schimbarea felului nostru de a fi, de a gândi, de a lucra. Pocăinţa înseamnă o înnoire a minţii, a fiinţei noastre, şi anume modelarea vieţii noastre după voia lui Dumnezeu. Dar mai întâi de toate, pocăinţa înseamnă recunoaşterea păcatului şi regretul, părerea de rău pentru păcat, precum şi dorinţa fierbinte de a nu mai săvârşi răul, ci binele, de a nu mai face voia diavolului, ci a lui Dumnezeu; de a nu ne mai pune nădejdea în noi înşine şi în viaţa aceasta trecătoare, ca şi cum ar fi ultima realitate, ci de a pune ca temelie a vieţii noastre credinţa în Dumnezeu sau legătura noastră vie cu Hristos Dumnezeu-Omul. Taina legăturii dintre pocăinţă şi împărăţia cerurilor Preafericitul Părinte Patriarh a vorbit şi despre faptul că Biserica Ortodoxă a fost pătrunsă atât de mult de predica Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi de predica primă a binevestirii Evangheliei mântuirii a lui Iisus Hristos, că a creat prin simbolism catapeteasma sau iconostasul. „Catapeteasma este transpunerea în formă vizuală permanentă a predicii Mântuitorului «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!»“, a spus Patriarhul Bisericii noastre. Pe primul registru al catapetesmei sfântului altar, în Biserica Ortodoxă, apare Dumnezeu-Copilul, Hristos cel Veşnic întrupat, purtat de braţele mamei fecioare, arătând prin aceasta venirea Lui în lume. Apoi, Hristos-Domnul în chip adult, Pantocratorul Care poartă fie Evanghelia, fie globul pământesc ca simbol al Universului pe braţul stâng, lângă inimă, şi binecuvintează cu mâna dreaptă. „Prin aceasta vedem că Taina Bisericii se leagă de Taina împărăţiei cerurilor. Biserica este spaţiul şi timpul în această lume, între prima venire a lui Hristos, ca prunc născut din Fecioară, ca Dumnezeu întrupat, şi a doua venire a lui Hristos, ca Împărat al veacurilor“, a mai spus Patriarhul Daniel. În registrul al doilea şi al treilea al iconostasului vedem evenimente din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, momente ale mântuirii noastre, precum şi pe Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Prooroci care au ascultat cuvântul lui Dumnezeu, l-au propovăduit şi au îndemnat lumea să se pocăiască, să se convertească, căci împărăţia cerurilor s-a apropiat de noi. „Întreg iconostasul este împărăţia lui Dumnezeu apropiindu-se de oameni, ca oamenii că răspundă prin apropierea lor de Dumnezeu. De aceea, sfintele uşi ale sfântului altar sunt simbolizate ca fiind uşile împărăţiei cerurilor“. Şi când noi primim prin sfintele uşi ale sfântului altar Sfintele Taine, chemarea este „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă!“; ne cheamă să ne apropiem de împărăţie, pentru că împărăţia s-a apropiat de noi. PF Părinte Patriarh a conchis spunând că Evanghelia de ieri a arătat într-o formă concentrată taina legăturii dintre pocăinţă şi împărăţia cerurilor, iar Biserica, prin tot simbolismul liturghic, prin icoane, prin gesturi, prin veşminte, prin modul în care au fost compuse şi organizate slujbele, este o permanentă invitaţie la pocăinţă şi la intrarea în împărăţia cerurilor, prin însuşi faptul că Biserica este în lumea aceasta anticameră, pridvor, arvună şi început al împărăţiei cerurilor.