Câte ceva despre creşterea porumbeilor
Creşterea şi dresarea porumbeilor sunt cunoscute din Antichitate. Creşterea porumbeilor nu este foarte costisitoare. Este nevoie de un spaţiu pentru adăposturi şi voliere şi ceva investiţii pentru perechile reproducătoare. Rasele se împart pe categorii: pentru carne, porumbei voiajori, de ornament şi jucători. Avem câteva zeci de rase obţinute în România, în afara altor sute provenite din afară, inclusiv din Extremul Orient. Cele mai cunoscute la noi sunt Voiajor, Cavaler, Coadă de Păun.
Porumbeii au fost folosiţi mult timp în istoria omenirii pe post de curieri, ei fiind capabili, după dresaj, să meargă la anumite destinaţii cu mesajele şi să se întoarcă de unde au plecat. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, regimul nazist a rechiziţionat toţi porumbeii din Germania.
Porumbeii de casă sunt singurele păsări domestice zburătoare care se întorc constant la adăpostul lor. Nu sunt foarte pretenţioşi şi sunt foarte încrezători în omul care îi îngrijeşte. În funcţie de rasă, specialiştii au alcătuit anumite standarde. Pentru porumbeii de ornament, caracterele importante sunt forma, ţinuta, mărimea corpului, structura, culoarea, desenul penajului. Pentru porumbelul de carne contează lăţimea pieptului şi greutatea corpului. La zburători se vor urmări alcătuirea armonioasă (aerodinamică) a corpului, musculatura puternică şi elastică, structura penajului, forma aripii, care toate condiţionează capacitatea de zbor.
Hrană, boli, tranzacţii
Cea mai consistentă hrană a porumbeilor este alcătuită din amestecuri de cereale: porumb, grâu, ovăz, orz, floarea-soarelui, cânepă, mazăre, măzăriche, măturică, rapiţă, orez decorticat, iar pentru perioada rece există şi reţete speciale de hrănire. În perioada creşterii puilor şi când se urmăreşte îngrăşarea porumbeilor pentru sacrificare, hrana trebuie distribuită la discreţie.
O parte din bolile de care pot suferi prumbeii sunt: circoviroza (boala porumbeilor tineri), coccidioza, micoplasmoza, ornitoza, raramixoviroza, parazitoza intestinală, salmoneloza, tricomonoza, variola. Acestea se tratează de către medicii veterinari.
Achiziţiile de porumbei, materiale de construcţie pentru porumbare şi voliere sau de hrană se făceau altădată la întâlnirile columbofililor. Se organizau chiar pieţe şi târguri pentru aşa ceva. Acum, cele mai multe tranzacţii se fac pe internet. Astfel există o piaţă on-line pentru hrană, medicamente şi accesorii columbofile.
Orientativ, în privinţa costurilor unui exemplar de porumbel, situaţia este următoarea: un mascul de porumbel Poştaş poate ajunge la 40 de lei bucata, iar o pereche de porumbei Straseri poate costa 150 de lei, un mascul Voiajor se poate cumpăra cu 15 lei, iar unul Lahore cu 50 lei.
Asociaţii şi federaţii
Columbofilii români s-au organizat în cluburi, asociaţii şi federaţii. Există câteva mii de cluburi, câteva zeci de asociaţii şi câteva federaţii care reunesc pasionaţii. Iubitorii de porumbei participă în general la concursuri naţionale şi internaţionale de gen. Începând cu 2013, Federaţia Română de Sport Columbofil va organiza etapa de Berlin care se va desfăşura în fiecare an în ultimul weekend al lunii iulie. Aici vor putea participa toţi columbofilii din România indiferent de federaţia din care fac parte.
Iată câteva adrese ale unor asociaţii de profil: Federaţia Crescătorilor de Porumbei din România - Str. Făgăraş nr. 14, sector 1, Bucureşti (tel. 021.310.13.75), Uniunea Columbofililor profesionişti din România - Târgovişte, Calea Domnească nr. 171A, judeţul Dâmboviţa (tel. 0245/640229), Federaţia Română Columbofila - Str. Ing. D. Teodoru, nr. 23, sector 5, Bucureşti (fax: 021.26.92.635).