Câte ţări în UE, atâtea planuri anticriză

▲ Cea mai mare criză din ultimii 65 de ani a lovit Europa în mod disproporţionat ▲ Dacă unele ţări, precum Polonia, au rezolvat rapid această piatră de încercare pentru economia naţională, alte state, precum Marea Britanie sau Spania, încă îşi rodează mijloacele de siguranţă pentru ieşirea din impas ▲ Alegerile legislative şi prezidenţiale, ce se desfăşoară la sfârşitul acestui an sau în prima jumătate a anului viitor în unele ţări de pe bătrânul continent, între care şi România, frânează adoptarea unor reforme pe termen lung ▲

În Europa, recuperarea după criză încurajează guvernele să pună în aplicare noi măsuri pentru a revigora creşterea economică. Dar, ca şi acum un an, în lupta cu riscurile de recesiune, cei 27 au fost incapabili să se coordoneze pentru a aborda împreună „ieşirea din criză“, scrie ziarul francez „Le Monde“, care scoate în evidenţă diversitatea planurilor anticriză ale statelor comunitare. „Ieşirea din criză“ este sloganul acestei toamne în Europa; mari, mici, bogaţi, săraci, vechi sau noi membri, toate ţările Uniunii Europene au intrat practic în acelaşi timp în criză. Şi puţine sunt cele care au scăpat de recesiune, cu excepţia notabilă a Poloniei. Toate au fost confruntate cu o creştere spectaculoasă a şomajului, în ciuda măsurilor de relansare, care au contribuit la adâncirea deficitelor publice mai jos ca niciodată. Situaţia abia se stabilizează şi guvernele pregătesc deja ieşirea din criză, însă nu fără teamă pentru că nimic nu este dobândit. Dacă economia nu mai este în cădere liberă, recuperarea depinde de mai multe măsuri punctuale, cum ar fi primele la casare introduse în multe ţări. Liderii europeni se întreabă dacă este înţelept să întrerupă terapia de şoc impusă economiilor lor, cu riscul de a provoca o recidivă. Ca şi acum un an în urmă, atunci când au reacţionat în urgenţă la criza financiară, fiecare pentru sine, coordonarea nu pare de actualitate între partenerii europeni, chiar dacă subiectul ar trebui să fie abordat la summit-ul din 29 şi 30 octombrie, la Bruxelles. Fie că vorbim de pârghiile de acţionat, de momentul propice pentru a demonta planurile de relansare sau de ritmul de reconectare cu criteriile pactului de stabilitate, alegerile diferă. Planurile anticriză depind şi de rezultatul alegerilor Grijulii de a menţine spaţiul de manevră, unele ţări, precum Franţa, Marea Britanie sau Spania, s-au opus retragerii începând de anul viitor a măsurilor de sprijin economic. Alţii, printre care Germania, doresc să profite de noile prognoze mai optimiste (creştere de 1,2% în 2010, cu o reluare a exporturilor) pentru a reveni mai repede la o politică mai ortodoxă. Pe cale de a finaliza negocierile dintre creştin-democraţi şi liberali, se aşteaptă ca noua coaliţie de centru-dreapta să reducă impozitele întreprinderilor începând din 2010 şi impozitul pe venit din 2011. Britanicii, care abia au ieşit din recesiune în al treilea trimestru, vor trebui să aştepte alegerile legislative, în iunie 2010, pentru a şti ce politică economică va fi urmărită şi la ce ritm. Dacă rămâne la putere, prim-ministrul Gordon Brown va continua să susţină creşterea economică. Pentru anul fiscal 2010-2011, el intenţionează să injecteze în economie 30 de miliarde de lire sterline (33 de miliarde de euro) suplimentari din banii publici. TVA, redusă în toiul recesiunii, ar trebui să crească de la 15% la 17,5% pe 1 ianuarie. Gordon Brown intenţionează să abordeze reducerea cheltuielilor numai după 2011. Conservatorii, dacă vor fi aleşi, ar începe imediat. Deficitul bugetar ar trebui să ajungă la 12,4% din PIB pe 2009-2010. Reducerea cheltuielilor publice - Olanda şi creşterea impozitelor – Spania În Olanda, Guvernul de centru-stânga al lui Jan Peter Balkenende a avertizat că efortul care trebuie depus ar fi cel mai important de la război încoace. Planul de austeritate are două măsuri cheie: vârsta de pensionare va creşte treptat până la 67 de ani (până în 2025) şi cheltuielile publice vor fi reduse cu 20%. Potrivit previziunilor, economia olandeză va descreşte cu 5%, iar şomajul va creşte cu 8%, în condiţiile în care Ţara lalelelor cunoscuse, în ultimii ani, un şomaj aproape nul. Creşterea taxelor împotriva deficitelor este alegerea făcută de unele guverne încleştate cu cele mai mari deficite, cum ar fi Spania şi Irlanda. După ce redusese impozitele în 2004, Guvernul socialist al lui Jose Luis Rodriguez Zapatero a trebuit să le ridice în 2010. Spania este ţara din zona euro care a cheltuit cel mai mult în planuri de relansare, fără a reuşi să stopeze creşterea şomajului (18% din populaţia activă) sau să repornească activitatea. Potrivit FMI, Spania va fi una dintre puţinele ţări din zona euro încă în recesiune în 2010. Proiectul de buget pentru 2010 prevede creşterea impozitării directe şi indirecte în faţa deficitului vertiginos (10% până la sfârşitul anului). Confruntată cu un deficit care ar putea ajunge la 12% din PIB în acest an, Irlanda a prevăzut, de asemenea, creşterea impozitelor menajelor, dar a avut grijă să nu se atingă de impozitele întreprinderilor (12.5 %) pentru a nu descuraja investitorii străini, care au contribuit semnificativ la creşterea din ultimii ani şi pe care se bizuie pentru repornire. În schimb, Guvernul a tăiat din cheltuieli, reducând salariile funcţionarilor. Suedia optează pentru scăderi de impozite Italia mizează şi ea pe reducerea poverii fiscale pentru sprijinirea economiei, în contextul celei mai grave recesiuni cu care se confruntă Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Prim-ministrul italian, Silvio Berlusconi, a anunţat, la mai puţin de cinci luni de alegerile regionale, că Guvernul său studiază o posibilă diminuare, şi chiar o eliminare temporară, a taxei profesionale, răspunzând astfel la cererile patronatului. Italia nu ar face decât să urmeze exemplul adoptat deja de Franţa, unde preşedintele Nicolas Sarkozy a eliminat taxa profesională. Decizia lui Sarkozy va conduce la uşurarea poverii fiscale pentru companii cu 11,7 miliarde de euro în 2010 şi cu 4,3 miliarde de euro pe an în perioada următoare. Confruntat cu un deficit după ani de excedente bugetare, Guvernul conservator suedez al lui Fredrik Reinfeldt a declarat că va scădea impozitul pe venit al pensionarilor şi al suedezilor care au un loc de muncă şi va reduce impozitul pe salarii pentru cei cu profesiuni independente. Dacă revin la putere în 2012, social-democraţii doresc să reintroducă impozitul pe avere, să creeze un nou impozit pe casele cele mai scumpe şi să crească impozitul pe venit. Împrumutul extern, printre măsurile anticriză din România Măsurile anticriză adoptate în România sunt printre cele mai ineficiente din Europa şi din lume, ca amploare şi structură, iar criza economică determină companiile româneşti să reducă eforturile de combatere a corupţiei, potrivit unui studiu al CESifo, un grup de cercetare patronat de Centrul pentru Studii Economice al Universităţii din Munchen şi Institutul de Cercetare Economică Ifo, din Germania. Investiţiile străine au fost motorul creşterii economice în ultimii ani, iar criza a lovit tocmai în sectoarele economice care au beneficiat de cele mai mari investiţii - auto, imobiliare, materiale de construcţii. Printre măsurile şi politicile anticriză adoptate de Guvernul român se numără achitarea a 80% din datoriile restante ale statului, modificarea legii achiziţiilor publice, menţinerea cotei unice de impozitare, continuarea şi extinderea programului Rabla, scutirea de impozit a şomajului tehnic (max. trei luni); prelungirea perioadei de acordare a ajutorului de şomaj cu trei luni, reducerea numărului de taxe şi tarife, neimpozitarea profitului reînvestit începând cu trimestrul al II-lea 2009 şi un împrumut extern de la Comisia Europeană şi FMI în vederea asigurării necesarului de finanţare. FMI susţine menţinerea măsurilor bugetare Directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, s-a arătat favorabil menţinerii măsurilor bugetare de susţinere a economiilor, în pofida semnelor de redresare economică, avertizând asupra faptului că oprirea acestor măsuri ar putea frâna creşterea economică, transmite AFP. „Considerăm că susţinerea publică a cererii rămâne necesară atâta timp cât cererea privată nu este suficientă pentru a ajuta creşterea economică“, a declarat Dominique Strauss-Kahn. Măsurile bugetare excepţionale luate de statele lumii pentru relansarea economiilor trebuie menţinute până în momentul când „suntem siguri că reluarea creşterii este asigurată, ceea ce va însemna scăderea şomajului“, a adăugat el. Mai multe economii occidentale, precum Franţa şi Germania, au ieşit din recesiune în al doilea trimestru al anului, dar continuă să înregistreze o creştere a şomajului. În mare, e posibil să treacă 10-12 luni până când reluarea creşterii economice se va traduce printr-o ameliorare a pieţei locurilor de muncă, a afirmat Strauss-Kahn. „Greşeala de a face prea mult costă mai ieftin decât cea de a se opri prea devreme“, a mai apreciat el.