Ceapa și usturoiul, beneficii terapeutice

Ceapa și usturoiul sunt legume ce nu lipsesc din gospodăriile noastre, fiind prezente în aproape toate preparatele culinare. Ţinând seama de valoarea lor terapeutică şi nutritivă, se poate considera că reprezintă o adevărată farmacie concentrată într-un bulb, un veritabil factor de sănătate şi de longevitate.

Ceapa prezintă o mare valoare terapeutică, asigurată de prezenţa vitaminelor (complexul B, A, C, E) şi a oligoelementelor (Fe, K, P, Cu, Se, Zn, Si şi iod). Mai sunt prezente glucidele solubile (6%), acidul malic, quercetina etc. Ceapa roşie este bogată în antociani, coloranţi cu proprietăţi antioxidante.

Proprietăţile terapeutice sunt foarte diversificate, relevând importanţa consumului zilnic: antibiotice, antiseptice, antiinfecţioase, antitusive, expectorante, emoliente, calmante, anticanceroase, diuretice, sedative, antiinflamatoare, digestive, carminative, vermifuge, hipotensive, hipoglicemiante, antireumatice, tonice, antiscorbutice, afrodisiace. Multiplele virtuţi terapeutice dovedite experimental recomandă ceapa ca un aliment şi medicament natural foarte important, care asigură sănătatea şi longevitatea vieţii. Cele mai frecvente efecte au fost constatate asupra diverselor afecţiuni ale aparatului respirator (tuse seacă şi convulsivă, gripă, guturai, răceli, bronşite, astm bronşic, pleurezie, laringite, faringite), folosindu-se multe metode de tratament. În problemele de digestie îmbunătăţeşte tranzitul intestinal, măreşte pofta de mâncare, protejează ficatul şi vezica biliară, evită ascita şi combate constipaţiile, balonările şi viermii intestinali, ca urmare a prezenţei fibrelor alimentare şi a sulfului.
Ceapa reglează metabolismul lipidelor (şunca se mănâncă cu ceapă) şi scade nivelul colesterolului din sânge, evitând riscul unor boli cardiace şi de circulaţie sanguină (ateroscleroză, hipertensiune arterială, pericardită, tromboze). Sistemul nervos beneficiază din plin de prezenţa sulfului care acţionează prin îndepărtarea stărilor de astenie, insomnii, migrene, surmenaj fizic şi intelectual şi asigură o stare psihică echilibrată, prin stimularea transportului de aminoacizi spre creier şi spre ramificaţiile nervoase.
Vitaminele C şi E, precum şi sulful au acţiuni antibacteriene naturale, măresc imunitatea organismului şi rezistenţa împotriva infecţiilor cu streptococi şi stafilococi. La copii, consumul regulat de ceapă s-a dovedit important în caz de anemie şi rahitism, iar la vârstnici previne îmbătrânirea prematură, vindecă surditatea şi ţiuitul în urechi.
Persoanele reumatice pot beneficia de efectele cepei în combaterea inflamaţiilor provocate de artrite, artroze şi gută. Prezenţa ionului crom intervine favorabil la persoanele diabetice prin reglarea nivelului de insulină şi creşterea toleranţei la glucoză.
În probleme dermatologice, ceapa este foarte eficace în protejarea elasticităţii pielii (datorită prezenţei vitaminei A) şi în combaterea unor boli (furunculi, abcese, ulceraţii, răni, plăgi, panariţiu, arsuri, degerături, negi, pistrui, înţepături de insecte). Mirosul de ceapă îndepărtează ţânţarii din spaţiile de locuit. Sucul de ceapă amestecat cu miere (p.e) ajută la vindecarea crăpăturilor pielii provocate de frigul iernii. În afecţiunile bucale are efecte în caz de gingivite, afte şi abces dentar. Decoctul cu coji de ceapă, adăugat în apa de clătit a părului, contribuie la regenerare în caz de alopecie şi dă o strălucire deosebită părului castaniu.

Virtuțile curative ale usturoiului

Proprietăţile terapeutice ale usturoiului sunt multilaterale, ceea ce explică aprecierea plantei ca panaceu în foarte multe boli, dovedind efecte antiseptice, bactericide, antivirotice, fungicide, vermifuge, antihelmintice (contra ascarizilor, oxiurilor, teniei), antihemoragice, antiateromatoase, vasodilatatoare şi tonic vasculare, hipotensive, expectorante, febrifuge, antispastice, diure­tice, revulsive, fortifiante şi puternic anticancerigene.
Acţiunile vindecătoare ale usturoiului au fost constatate de-a lungul secolelor, fiind utilizat atât în medicina populară, cât şi în medicina ştiinţifică, cu efecte extraordinare pe multiple planuri:
- previne formarea tumorilor maligne la nivelul căilor digestive şi combate diferitele forme cancerigene, fiind absolut necesar în alimentaţia bolnavilor de cancer;
- scade lipidele din sânge şi previne instalarea aterosclerozei, arteritelor şi a altor afecţiuni cardiovasculare (tensiune arterială; angină pectorală, infarct, insuficienţă cardiacă, răreşte bătăile inimii);
- previne agregarea plachetelor de colesterol şi reglează circulaţia periferică prin dilatarea arterelor, evitând coagularea sângelui (datorată conţinutului în ajoenă) şi formarea trombozelor, varicelor şi a gangrenelor membrelor inferioare;
- absoarbe toxinele din căile respiratorii superioare şi previne gripa, bronşita, astmul bronşic, emfizemul pulmonar, febra tifoidă, tusea spastică şi convulsivă, guturai, răguşeală şi răceală, crescând funcţiile imunitare;
- degajează bronhiile şi plămânii şi combate inflamaţiile cronice localizate în amigdale, glande salivare, faringe şi sinusuri;
- combate bolile de ficat, stomac şi intestine (ulcerul gastric, inflamaţii, balonări, crampe, constipaţie), elimină toxinele din intestine şi înlătură instalarea bacteriei Helicobacter pylori;
- alicina stimulează producerea sucurilor gastrice şi mişcările peristaltice ale pereţilor intestinali evitând constipaţiile;
- persoanele diabetice beneficiază de posibilitatea controlului glicemiei din sânge;
- în afecţiunile genitale stimulează fluxul menstrual, previne greţurile matinale şi combate sindromul premenstrual dureros, cistita, candidoza vaginală şi umflarea dureroasă a sânilor;
- la rinichi are efect în retenţia azotată şi în combaterea litiazei şi colicii renali şi a infecţiilor provocate de bacteriile E. coli şi Salmonella, elimină excesul de uree şi cloruri şi are rol benefic în adenomul de prostată şi în impotenţa sexuală;
- usturoiul combate stările de iritabilitate şi slăbiciune, agitaţie, anxietate, migrene, ameţeli, oboseală, dureri de cap şi de urechi.
Extern, usturoiul asigură elasticitatea pielii şi este un bun dezinfectant al rănilor deschise, abcese cutanate, bube greu vindecabile, cu capacitate de vindecare în arsuri, ulceraţii, pitiriazis, acnee, veruci, negi, bătături, înţepături de insecte, afte bucale şi dureri de măsele. Contra surdităţii de origine reumatismală se introduce în urechi un tampon de vată, imbibat cu suc de usturoi, în care se picură puţin ulei.

Formele de utilizare

Intern se consumă bulbilii cruzi (doi căţei pe zi, întregi sau zdrobiţi) sau tăiaţi în salate, ciorbe, supe, mujdei cu ulei şi miere, sosuri, omlete, mezeluri, rulade, murături, decocturi, sucuri, tincturi luate cu lapte sau ceai contra viermilor intestinali, siropuri, vinuri tonice şi lichioruri.
Extern se aplică sub formă de sucuri, macerate, tincturi şi comprese, cataplasme şi băi de mâini şi picioare. Toate aceste tratamente pot avea efecte preventive şi curative, atât pentru bolnavi, cât şi pentru persoanele pe deplin sănătoase.
La supradoze poate produce greţuri, vome, arsuri gastrice (datorită prezenţei arsenicului), sindrom dispeptic şi sângerări interne. Nu se recomandă la mamele care alăptează, întrucât provoacă colici la bebeluşi.
Datorită acestor multiple acţiuni terapeutice se poate spune că usturoiul este un aliment miraculos, un dar de la Dumnezeu, fiind recomandat în alimentaţie la toate vârstele, mai ales la cei vârstnici, pe care îi apără de bolile bătrâneţii.