Cel mai valoros lăcaş de lemn din Banat

Construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Topla, după cum este cunoscută de timişoreni, reprezintă unul dintre cele mai vizitate obiective ale Muzeului Satului bănăţean din oraşul de pe Bega.

Biserica cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Topla, jud. Timiş, a fost ridicată iniţial la Remetea Luncă în 1746, iar apoi a fost donată credincioşilor din satul Topla în anul 1807, ambele parohii fiind din zona Făgetului. Conform unei însemnări de pe o Evanghelie păstrată în biserică, aceasta a fost strămutată cu ajutorul unor tăvălugi de lemn, traşi de 24 de perechi de boi şi reaşezată şi consolidată cu ajutorul credincioşilor. Având în vedere o serie de semnificaţii specifice, proprii, acest edificiu bisericesc a fost declarat monument istoric, reprezentativ pentru zona Banatului, aşa încât pentru conservarea sa în anul 1987 a fost demontat şi transportat la Muzeul Satului bănăţean din Timişoara. Între anii 1994 şi 1996 s-au desfăşurat lucrările de restaurare, remontare şi punere în stare de conservare a acestei vechi biserici, realizându-se astfel reintegrarea sa atât în circuitul spiritual, cât şi în cel muzeal-etnografic. La 13 aprilie 1997, Înalt Preasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, a oficiat slujba de sfinţire a sfântului lăcaş, în prezenţa a numeroşi timişoreni. Odată cu slujba de târnosire a fost schimbat şi hramul bisericii din "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" în "Naşterea Maicii Domnului". Un monument reprezentativ pentru arhitectura tradiţională bănăţeană Biserica de lemn din Topla este unul din cele mai reprezentative lăcaşuri vechi bănăţene construite în stilul arhitecturii tradiţionale, care se mai află în funcţiune, alături de celelalte biserici de lemn din zona Făgetului, de la Zolt, Povergina, Băteşti, Curtea şi Româneşti. Aceasta însă prezintă în plus câteva detalii arhitectonice ce o recomandă ca fiind cel mai valoros lăcaş de lemn din Banat. Întâlnim aici brâul median răsucit în torsada, motiv decorativ considerat de tradiţie preistorică, care se prelungeşte pe întreg perimetrul bisericii, înconjurând inclusiv portalul apusean. Lăcaşul este construit din bârne de stejar cioplite în patru feţe şi aşezate una peste alta, având ca bază tălpi de stejar aşezate pe fundaţie de piatră. Acoperişul este din şindrilă, iar turnul prismatic, cu patru ferestre, este aşezat pe pronaos, având în vârf două alcătuiri sferice suprapuse, peste care străjuieşte sfânta cruce din metal. O cruce asemănătoare se află în partea extremă a coamei, deasupra altarului. Pe tivul exterior al streaşinii, au fost montate, de jur împrejur, jgheaburi şi burlane din tablă care fac parte din sistemul de protecţie şi conservare a monumentului. În structura interioară sunt demarcate cele trei componente principale ale unei biserici ortodoxe: pronaos, naos şi altar, acestea fiind luminate de ferestre înguste. Interiorul bisericii este împodobit cu un ansamblu pictural din care se mai disting încă urmele vechii zugrăveli. Din inscripţia aflată în pronaos aflăm că anul execuţiei picturii ar fi 1854, însă, potrivit cercetărilor ulterioare, s-a descoperit că acesta ar fi anul rezugrăvirii bisericii, fiind vorba aşadar de două etape de pictură. Iconostasul este realizat din lemn masiv cu deschideri sculptate în formă de acoladă, reminiscenţă a unui motiv decorativ practicat în ar-ta brâncovenească. Pictura a-cestuia a fost executată probabil în 1854. În curtea bisericii s-a reconstituit un cimitir unde sunt amplasate câteva cruci de lemn, metal şi piatră, alături de o troiţă sculptată de cunoscutul meşter popular Alexandru Perta. Acestea toate amintesc credincioşilor de tradiţia locală a ridicării bisericilor în cimitirele săteşti. Clopotniţa este simplă, din lemn, separată de biserică. Până în anul 1999, biserica a folosit un clopot împrumutat, însă în prezent are un clopot propriu de circa 150 kg, turnat la Uzinele Reşiţa. Bise-rica este împrejmuită de un gard din scânduri, iar accesul spre biserică se face printr-o poartă ţărănească din lemn, cu crestături decorative. Biserică parohială pentru credincioşii din zona UMT Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Mitropolit Nicolae, din anul 1997, biserica din incinta Muzeului Satului bănăţean deserveşte nevoile spiritu-ale ale credincioşilor timişoreni din zona UMT. În prezent, Pa-rohia Timişoara- Pădurea Ver-de, din Protopopiatul Timişoara II, cuprinde un număr de 184 de familii cu 465 de credincioşi şi este păstorită de pr. Aurel Filip, parohul bisericii, şi pr. Alin Scridon. Pentru a facilita o mai bună organizare administrativă, în anul 2000, a fost construită lângă biserică casa parohială. Aceasta respectă planul caselor bănăţene, având pridvor deschis şi acoperiş din ţiglă în formă de solzi, fiind ridicată din cărămidă, placată cu scândură. Cei care doresc să se împărtăşească din frumuseţea şi trecutul satului bănăţean de altădată, dar mai ales din viaţa religioasă din aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu şi ocrotite de vreme pot vizita întregul ansamblu arhitectural de la Muzeul Sa-tului bănăţean din Timişoara, din str. Avram Imbroane nr. 1, după următorul program: marţi-sâmbătă orele 9:00-16:00 şi duminică orele 12:00- 20:00.