Centenarul Bisericii Podeanu din Capitală

Sute de credincioși bucureșteni au luat parte cu bucurie la sărbătoarea hramului Parohiei Podeanu, din cadrul Protopopiatului Sector 1 Capitală, care marchează în acest an un veac de la punerea pietrei de temelie a bisericii parohiale. Cu această ocazie, comunitatea parohială şi‑a cinstit ocrotitorul, pe Sfântul Apostol Simon Zilotul. Sfânta Liturghie de hram a fost săvârșită duminică, 10 mai, de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de slujitori.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat ruptura existentă între iudei și samarineni, precum și faptul că Mântuitorul Hristos a înlăturat barierele dintre oameni, vorbind cu femeia samarineancă, în ciuda tradițiilor vremii. Ierarhul a subliniat că, prin această întâlnire, Mântuitorul „a deschis un drum nou”, întemeiat pe iubire și apropiere față de aproapele: „Trebuie să reținem faptul că între iudei și samarineni nu existau deloc legături, nici religioase, nici de prietenie, nici de vreun alt fel. De multă vreme, mai precis din anul 722 î.Hr., cuceritorii au ocupat o mare parte a acestei provincii, iar oamenii locului, care oricum nu erau, cu două sute de ani înainte, într‑o legătură foarte apropiată cu iudeii, au fost trimiși în ținuturile Mesopotamiei, iar triburile care au venit și s‑au așezat acolo au impus și locuitorilor o religie străină. Închinarea la idoli, ceea ce era de neconceput în percepția și învățătura iudeilor, a dus la ruperea completă a oricărei legături între ei. Mântuitorul a dat la o parte bariere care păreau a fi de netrecut și situații care păreau a fi ireconciliabile, răni adânci de mulți ani, de sute de ani, care păreau să nu se mai închidă. Și cu toate acestea, Mântuitorul ne este arătat vorbind cu o femeie samarineancă, contrar tradiției iudeilor. Iudeii nu aveau voie să mănânce cu samarinenii, nici din bucatele lor; nu aveau voie să vorbească cu femeile lor, sub nici o formă. Și cu toate acestea, Mântuitorul a deschis un drum nou, dincolo de ceea ce am putea noi gândi, dincolo de ceea ce am putea face referire din cuvintele Scripturii”.

În continuare, Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre convorbirea Mântuitorului cu femeia samarineancă, subliniind că întâlnirea cu Hristos i‑a schimbat viața și a transformat‑o într‑o mărturisitoare a Evangheliei: „Printre cele mai frumoase cuvinte rostite vreodată cuiva au fost și cele adresate femeii samarinence. Am putea spune că era o femeie care greșise mult înaintea lui Dumnezeu, avusese cinci bărbați, iar cel pe care îl avea acum nu îi era bărbat; înseamnă că era departe de Dumnezeu. (…) Părinții Bisericii ne spun că, indiferent de câți bărbați a avut, doar pe Domnul L‑a prețuit după întâlnirea cu El. Întâlnirea cu El i‑a schimbat comportamentul și felul de a fi, pentru că Tradiția Bisericii ne spune că ea a devenit mărturisitoare a cuvintelor auzite de la Mântuitorul Hristos. Era o femeie disprețuită, așezată la marginea societății, mai ales într o privire atât de grăbită cum este a oamenilor de astăzi, dar ea a auzit învățătura Mântuitorului, definită prin «apa vie», care însemna să nu mai înseteze niciodată, care să-i acopere golul profund pe care îl avea ea și pe care îl avem toți oamenii. Apa vie, reprezentând învățătura Mântuitorului, care oferă răspuns și care este mai mult decât hrana și băutura obișnuită, care ține doar puțin timp, devine izvor de viață veșnică. Această învățătură avea să potolească setea după adevăr a omenirii, a celor care așteptau cuvintele Celui care este «Calea, Adevărul și Viața». Tot acestei femei Mântuitorul i Se descoperă pentru prima dată ca fiind Mesia Cel de demult prezis: «Eu sunt, Cel care vorbește cu tine». Ea știa că va veni Mesia care le va învăța pe toate. Înainte de a Se descoperi orbului din Ierusalim, Mântuitorul i Se descoperă pentru prima dată femeii din Samaria. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre această femeie că, deși disprețuită, a adus la Domnul o cetate întreagă. Ea a mers și a spus: «Veniți să vedeți un om care mi‑a spus toate». Imnograful o numește luminătoare, Fotinia, adică «lumina primită de la Lumina lumii». Ea a devenit misionară, vestind pe Hristos. Femeia samarineancă devine astfel un model de mărturisire și de schimbare a vieții”.

În cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul l‑a hirotonit în treapta de diacon pe teologul Ciprian Lucian Lazăr, pe seama Parohiei Parcul Domeniilor‑Cașin, Paraclis Patriarhal, din Capitală, iar în treapta de preot pe diaconul Ioan Virgil Panțuș, ostenitor la Radio Trinitas, pe seama Parohiei Bălteni‑Cocioc, din cadrul Protopopiatului Ilfov Nord.

În încheiere, părintele paroh a transmis mulţumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru purtarea de grijă arătată Parohiei Podeanu din București. De asemenea, i‑a mulțumit Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru slujirea în mijlocul credincioșilor și pentru bogatul cuvânt de învățătură.

Ierarhul a oferit mai multe distincții din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Diploma omagială 2026 - Anul Omagial al pastorației familiei creștine, cu medalie, a fost acordată lui Ștefan Popovici, Valeriu Bunea și Georgetei Vlad. Totodată, Consiliul parohial al Parohiei Podeanu a primit distincția de vrednicie cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, iar Comitetului parohial al aceleiași parohii i‑a fost oferită distincția de vrednicie cu chipul Maicii Domnului.

Cu prilejul hramului, credincioșii prezenți au avut binecuvântarea de a se închina la un fragment din moaștele Sfântului Apostol Simon Zilotul, aflat în patrimoniul Parohiei Podeanu.