Centrul de pregătire pentru patrimoniu împlineşte 8 ani

Se împlinesc 8 ani de la înfiinţarea Centrului de pregătire pentru patrimoniu „Sfântul  Constantin Brâncoveanu“ al Patriarhiei Române, ca urmare a hotărârii Sfântului Sinod din luna februarie 2007.

S-au pus, atunci, bazele unui amplu proiect care urmărea - sistematic şi ştiinţific - formarea de profesionişti din rândul personalului clerical pentru ocrotirea şi mai buna punere în valoare a importantului patrimoniu cultural deţinut de către Biserica Ortodoxă Română, ştiut fiind faptul că patrimoniul religios reprezintă mai bine de 60% din bunurile de patrimoniu ale ţării şi că mare parte dintre acestea se află în evidenţele Bisericii Ortodoxe Române.

Proiectul a vizat două etape de formare profesională, şi anume: 1) formarea unei „infrastructuri“ profesionale, constituită din absolvenţii celor trei programe de pregătire (muzeografi, conservatori, gestionari-custozi, inclusiv programul scurt „Inventarierea patrimoniului cultural“), cu scopul însuşirii şi aplicării în practică a prevederilor legislaţiei de patrimoniu referitoare la evidenţa, conservarea şi introducerea în circuitul public a valorilor de patrimoniu deţinute de către Biserica Ortodoxă Română şi 2) realizarea de proiecte pentru organizarea, modernizarea sau reorganizarea tematică a colecţiilor şi a muzeelor de artă bisericească în aşa fel încât aceste importante valori ale patrimoniului cultural naţional să fie mai bine cunoscute atât de către vizitatorii români, cât şi (mai ales) de către cei străini. „Desprăfuirea colecţiilor“ devine, astfel, o prioritate.

În ceea ce priveşte primul obiectiv, Centrul de pregătire pentru patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu“ şi-a împlinit scopul, programele sale fiind absolvite în aceşti 8 ani de mai mult de 650 de cursanţi din toate eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, punându-se astfel bazele, pentru prima dată, unei adevărate „reţele naţionale“ a specialiştilor în domeniul patrimoniului cultural bisericesc. Mai mult decât atât, graţie calităţii, competenţei şi bunei organizări a programelor, centrul a fost solicitat şi de personalul din muzeele de stat din marile centre ale ţării (peste 50 de absolvenţi provenind de la muzeele din Alba Iulia, Bucureşti, Bran, Braşov, Brăila, Constanţa, Călăraşi, Cluj-Napoca, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Sibiu ş.a). Toţi absolvenţii şi-au dobândit competenţe recunoscute oficial de către Ministerul Muncii, Ministerul Învăţământului, Consiliul Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor, centrul căpătând, astfel, o recunoaştere naţională. De altfel, el figurează în „Registrul naţional al furnizorilor de formare profesională din România“ la poziţia 2369/2007. La aceste rezultate se mai pot adăuga următoarele împliniri: editarea unui curs special de „Muzeologie generală“ (460 pagini), singurul curs de specialitate existent astăzi în România, înfiinţarea unui „Cabinet de studii şi documentare“ (cu aproape 200 de lucrări de absolvire, dintre cele mai meritorii), precum şi a unei mici biblioteci documentare cu lucrări teoretice de specialitate.

În cea de a doua etapă (ce ar începe din anul 2015), reorganizarea muzeelor şi colecţiilor trebuie să evidenţieze contribuţia fundamentală a Bisericii la dezvoltarea, de-a lungul veacurilor, a societăţii româneşti în varii domenii: învăţământ, tiparul, sistemele juridice, viaţa artistică, în ocrotirea sănătăţii, în păstrarea tradiţiilor etno-folclorice etc. şi nu în ultimul rând, în marcarea prezenţei în mediul bisericesc a unor personalităţi ale vieţii publice (scriitori, filozofi, artişti, oameni de largă deschidere culturală etc.) prin (re)organizarea de case memoriale, domeniu strict limitat în anii trecuţi. Colecţiile de patrimoniu trebuie să se „personalizeze“, să iasă din anonimat, să se diferenţieze prin specificul tematic, prin modul de prezentare, prin originalitate. Astfel, vor face catehizare şi, în noua haină, se vor putea înscrie în circuite turistice europene pentru a-şi atinge principalul scop, acela de promovare a valorilor culturii naţionale (la recentele târguri europene de turism, s-a manifestat interesul pentru vechile monumente şi valori istorice din România!). Muzeele, în general, precum şi muzeele de artă religioasă sunt, astăzi, printre cele mai importante căi de educaţie umanistă, în special pentru tineret (exemplare, în acest sens, sunt muzeele reorganizate de la mănăstirile Suceviţa, Dragomirna, Sâmbăta de Sus ş.a.). Este necesar să se înţeleagă faptul că muzeele nu sunt doar nişte „depozite de obiecte vechi“, că muzeologia este o ştiinţă şi, ca orice ştiinţă, ea exclude amatorismul fiindcă se bazează pe studii, cercetare, demonstraţii logice şi finalităţi pertinente. Este de dorit ca, odată cu anul 2015, să se elaboreze, în toate eparhiile, astfel de proiecte care să demonstreze ce a însemnat Biserica pentru trecutul societăţii româneşti. Cui serveşte un patrimoniu „mut“, ţinut încuiat în depozite?