Cinci mii de credincioşi, la sfinţirea Bisericii „Buna Vestire“ din Botoşani

Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan a poposit din nou, duminica trecută, în oraşul Botoşani, de această dată la parohia „Buna Vestire“ din cartierul Primăverii, unde a sfinţit noua biserică a enoriaşilor de aici. Momentul a fost cu atât mai impresionant cu cât la slujba Sfintei Liturghii arhiereşti, oficiată imediat după slujba târnosirii, au participat în jur de 5.000 de credincioşi.

 

Duminică, 26 mai 2013, oraşul Botoşani l-a avut ca oaspete pe Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care, în sobor de preoţi şi diaconi, a sfinţit noua şi frumoasa biserică a parohiei „Buna Vestire“ din cartierul Primăverii. Slujba de sfinţire prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir a fost urmată de Sfânta Liturghie săvârşită pe o scenă special amenajată pe un teren din vecinătatea lăcaşului de cult, la care au participat cu evlavie în jur de 5.000 de credincioşi. Din soborul preoţilor slujitori, alături de pr. Dan Afloarei, parohul Bisericii „Buna Vestire“, şi de pr. Lucian Leonte, protopopul Protoieriei Botoşani, au făcut parte şi pr. Marian Timofte, consilier în cadrul Sectorului administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi pr. Florin Chirilă, inspector bisericesc în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor.

 

Atât în timpul slujbei Sfintei Liturghii, cât şi după finalul acesteia, credincioşii prezenţi la sărbătoarea bisericii botoşănene au intrat în altarul noului lăcaş sfinţit, unde s-au închinat, primind binecuvântare de la un preot.

După rostirea Sfintei Liturghii, a urmat cuvântul de învăţătură al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, în care acesta a vorbit despre rolul suferinţei în viaţa omului: „În textele evanghelice şi în Apostolul rostit la slujba de astăzi, ni s-au relatat cazurile a trei bolnavi vindecaţi: slăbănogul bolnav de 38 de ani, vindecat de Domnul Hristos, un alt slăbănog, vindecat tot de Domnul Hristos, prin mâna şi rugăciunea Sfântului Apostol Petru, şi o tânără, numită Tavita, în traducere Căprioara, care a fost vindecată de moartea ei, căci Domnul Hristos a ridicat-o din morţi, aşa cum a făcut şi altă dată, cu prietenul său Lazăr sau cu fiul văduvei din Nain. Prin cele trei vindecări, de fapt două în modul real şi cea de-a treia, înviere din morţi, dar care tot vindecare de boala morţii este, suntem introduşi în această zi în tărâmul cel adânc, cel de neexplicat, al suferinţei omului pe acest pământ. Acest nefericit tărâm îl cuprinde pe fiecare om, în trupul său, prin atât de multe boli, şi în sufletul său, din ce în ce mai mult, prin boala depresiei, prin boala însingurării şi, mai ales, prin bolile care îl cuprind adesea, boala neiubirii, boala neiertării, boala nerugăciunii, boala necredinţei, boala deznădejdii şi boala judecăţii. Ne întrebăm de ce suferă omul pe pământ şi niciodată nimeni nu a putut să dezlege taina aceasta, în afară de Domnul Hristos, care nu a dat un răspuns teoretic la acest lucru, ci a luat asupra Sa suferinţa omului. El, Cel fără de păcat, s-a împovărat cu suferinţa fiecărui om de la Adam şi până astăzi şi până la sfârşitul lumii. În Evanghelia de astăzi ni se aminteşte despre un loc numit Vitezda, unde a fost vindecat slăbănogul care aştepta vindecarea de aproape patru decenii. Sfinţii Părinţi arată că Vitezda, adică locul de tămăduire, se află astăzi oriunde se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, unde este înălţată o biserică, unde este sfinţit un altar, biserica nefiind altceva decât un spital duhovnicesc. Biserica nu este tribunal, în care se judecă şi se condamnă păcatele, ci, în primul rând, ea este spital duhovnicesc, loc de tămăduire, medicament pentru trup şi pentru suflet. Oriunde bate un clopot, oriunde se află  un preot, oriunde este o biserică, acolo se găseşte Vitezda, locul unde vine Hristos să ne întâlnească pe noi, slăbănogii acestei vieţi, cuprinşi de mulţime de păcate şi aşteptând de câţiva ani sau de câţiva zeci de ani, adesea, fără să recunoaştem boala din noi, să vină Domnul Hristos şi să ne întrebe dacă dorim să fim vindecaţi“.

 

La finalul Sfintei Liturghii, părintele protopop Lucian Leonte a dat citire hrisovului de sfinţire, act semnat de  IPS Mitropolit Teofan şi pus la slujba târnosirii în piciorul sfintei mese din altar, după care pr. paroh Dan Afloarei a adresat câteva cuvinte mulţimii prezente, în care i-a amintit pe cei care au făcut posibilă ridicarea lăcaşului de cult: „Ne-am rugat Bunului Dumnezeu să ne dea putere şi sănătate să desăvârşim un lucru bun început de părintele Emilian Hrubaru, care este vrednic de pomenire. De-a lungul timpului, au fost mulţi binefăcători, mulţi donatori, mulţi prieteni care ne-au ajutat, care ne-au sfătuit şi care au fost şi sunt  alături de noi“.

 

Sărbătoarea bisericii botoşănene s-a încheiat cu acordarea rangului de iconom stavrofor părintelui paroh Dan Afloarei şi cu acordarea distincţiei „Crucea Moldavă“ pentru mireni colonelului Dionisie Brădăţan.

 

Biserica „Buna Vestire“ din Botoşani a fost înfiinţată în luna mai 1995, ctitorul său fiind părintele Emilian Hrubaru, care s-a stins din viaţă în 2002. Lucrările au fost continuate de preotul paroh actual, Dan Afloarei. Iniţial, biserica a fost construită din lemn, însă între timp în acelaşi spaţiu a fost ridicată biserica din cărămidă. Aceasta a fost finisată atât la interior, cât şi la exterior, având nevoie doar de pictura interioară.