Cinstirea sfântului ctitor al Mănăstirii Antim din București
Mănăstirea Antim din Capitală, Paraclis Patriarhal, și-a cinstit marți, 27 septembrie 2022, ctitorul și ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești. În mijlocul obștii monahale și al credincioșilor bucureșteni veniți să ceară mijlocirea sfântului s-a aflat Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
La sărbătoarea hramului închinat ctitorului cunoscutei vetre monahale din centrul Capitalei au participat numeroși credincioși care au adus cinstire, prin rugăciune, unuia dintre cei mai importanți mitropoliți ai Țării Românești, ce a avut un aport foarte însemnat în introducerea limbii române în cultul Bisericii noastre.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a ilustrat în linii mari viața și bogata activitate a ierarhului prăznuit, îndeosebi activitatea sa tipografică remarcabilă: „Traducerea Liturghierului și Molitfelnicului de către Sfântul Antim reprezintă introducerea definitivă a limbii române în slujba liturgică a Bisericii noastre. Rugăciunile pe care le auziți și pe care le citim noi, preoții, în Liturghierele tipărite în zilele noastre, păstrează într-o proporție covârșitoare textele Liturghiei traduse de Sfântul Antim Ivireanul acum 300 de ani. Iată ce lucrare cu totul excepțională, atât de proaspătă și de evoluată, a fost limba română învățată și vorbită de acesta, astfel că rugăciunile acestea nu au astăzi decât câteva cuvinte schimbate, pentru a fi cu totul aduse la zi. Limba română s-a răspândit peste tot pentru că Liturghierul și Molitfelnicul sunt cărțile cele mai folosite de către preoți: Liturghia din biserică s-a impus, în limba română, după textul lui Antim Ivireanul, iar, în casele creștinilor, preoții chemați la slujbă, folosind Molitfelnicul românesc al ierarhului, au răspândit această limbă armonioasă”.
Episcopul-vicar patriarhal a tâlcuit, totodată, și sensurile duhovnicești ale pasajului evanghelic rânduit spre citire în această zi (Luca 12, 32-40), arătând felul în care cuvintele Mântuitorului ilustrate aici s-au reflectat cu putere în viața Ierarhului Martir din Iviria. „Evanghelia ne vorbește mai ales despre necesitatea ca noi, creștinii, să fim într-o stare permanentă de veghere. O parte din cuvintele ei se referă, astăzi, la sfârșitul mucenicesc al Sfântului Antim Ivireanul, care a venit atunci când nimeni nu se aștepta. (...) Deși poporul l-a considerat sfânt încă de la moartea sa martirică, din anul 1992, noi ne rugăm lui, la sfintele slujbe, când îi citim acatistul sau rugăciuni adresate lui. Îl cinstim pentru viața jertfelnică pe care a trăit-o și de ale cărui binefaceri s-a bucurat foarte multă lume. Pomenirea Sfântului Antim Ivireanul este un act de recunoștință și de cinstire a unui sfânt care, deși străin de neam, ne-a făcut atât de mult bine și s-a identificat atât de mult cu acest popor, cu cultura și cu limba lui, pe care a vorbit-o cu talent și acuratețe, ca nimeni altul în vremea lui. Este în același timp și un moment de reflecție deoarece cuvintele Domnului din Evanghelia acestei zile ni se adresează fiecăruia”, a spus ierarhul.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele protosinghel Vicențiu Oboroceanu, starețul așezământului monahal, a mulțumit ierarhului pentru slujire și i-a dăruit o frumoasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. La slujbă a fost prezent și Excelența Sa Nikoloz Nikolozishvili, ambasadorul Georgiei în România.