Clerici gorjeni în temniţa comunistă (II)
Arestarea studentului Nicolae Băloi la 23 aprilie 1953, apoi anchetarea lui au condus în mod inevitabil la aflarea celor care l-au găzduit. Fapta era cu atât mai gravă pentru clerici, cu cât în ianuarie 1949 Băloi fusese condamnat în contumacie la 15 ani de muncă silnică pentru „crima de complot în scop de răzvrătire”. În ancheta Securităţii s-a aflat numele celor trei gazde, încât la 13 iunie 1953 sunt arestate şi trimise în ancheta Securităţii din Craiova. După cercetări soldate cu torturi fizice şi psihice, cei trei au fost trimişi în justiţie. Prin Sentinţa nr. 1149 din 14 octombrie 1953 a Tribunalului Militar Bucureşti, au fost condamnaţi la închisoare corecţională, pentru delictul de „favorizare a crimei de uneltire contra ordinii sociale”, după cum urmează: C. Paralescu la 6 ani, Gheorghe Popescu la 3 ani şi Pantelimon Albeanu la 4 ani.
Traiectul concentraţionar a fost diferit. C. Paralescu a trecut prin penitenciarele: Craiova (august 1953), Aiud (noiembrie 1954 şi februarie 1956), Gherla (aprilie 1955) şi Jilava (septembrie 1955 şi iulie 1959). La eliberarea din Aiud, prin Ordinul MAI nr. 10050 din 5 iunie 1959, Paralescu a primit o detenţie administrativă în lagăr de muncă forţată pentru o perioadă de 60 de luni. A trecut prin lagărele de la Culmea (iulie 1959) şi Periprava (octombrie 1959), de unde la 9 mai 1964 a fost eliberat. În mai 1956, timp de trei zile a ţinut „greva foamei şi a tăcerii”, pentru lipsa asistenţei medicale şi a condiţiilor specifice temniţei grele, motiv pentru care a fost ţinut la izolator.
Gheorghe Popescu a cunoscut penitenciarele de la Craiova (1953 şi 1955) şi Poarta Albă (ianuarie 1955). A fost eliberat la 12 octombrie 1955 de la Poarta Albă. Pantelimon Albeanu a trecut prin penitenciarele de la Craiova (1953), Satu Mare (1955) şi Jilava (februarie 1955), dar şi prin colonia de muncă de la Baia Sprie (octombrie 1954). Ca deţinut la Satu Mare, între 16 iulie - 22 iulie 1954 a ţinut greva foamei, gardienii alimentându-l forţat şi internându-l în infirmeria penitenciarului. A fost eliberat la 15 octombrie 1955 din Penitenciarul Jilava prin aplicarea Decretului nr. 421/1955 de amnistiere. La 4 iulie 1959 este arestat din nou, după care prin Ordinul MAI nr. 10052 din 20 iulie acelaşi an primeşte o detenţie administrativă în lagăr de muncă forţată pentru o perioadă de 72 de luni. Este anchetat la Securitatea din Craiova, trimis în penitenciarele Craiova (1960), respectiv Jilava (iunie 1962, în tranzit), apoi în lagărul de la Periprava, unde lucrează ca ajutor de zidar. Este eliberat la 6 mai 1964 de la Periprava.