Clerici ieşeni sub persecuţia comunistă
1959 era al doilea an al valului de arestări în România comunistă. Cu aprobarea partidului şi la ordinul expres al ministrului afacerilor interne Alexandru Drăghici, în mediul religios erau vizaţi în special clericii ortodocşi suspectaţi că participă la o mare conspiraţie legionară împotriva regimului. Orice atitudine, orice comportament care părea suspect erau sancţionate cu arestare, anchetă la Securitate şi condamnare la ani grei de închisoare. După o serie de cercetări în arhivele Securităţii, opinia noastră este că Securitatea a avut un plan de arestări ale preoţilor care mai mult sau mai puţin figurau cu antecedente politice interbelice, chiar dacă nu mai activau. Scenariile Securităţii se construiau de la simple denunţuri privind o persoană sau două şi se căutau toate ramificaţiile, toate relaţiile acestora, astfel încât să se formeze „grupuri contrarevoluţionare“. Acuzaţiile erau fie de subminare a „socializării agriculturii“, fie de ascultare a posturilor de radio străine, „comentarii duşmănoase“ şi atitudini considerate dăunătoare pentru temelia regimului comunist. Un astfel de caz este cel al preoţilor ieşeni Vasile Lazăr, Ion Herea şi Dumitru Mălinescu. Totul a pornit de la petrecerea de la onomastica preotului Ion Herea din ianuarie 1957, la care au participat mai mulţi clerici, rude şi apropiaţi. Nu ştim cui a aparţinut denunţul fatal de la Securitate, dar organele de represiune au considerat legionar cântecul „Ştefan Vodă al Moldovei“ interpretat de unii comeseni şi duşmănoase comentariile făcute pe marginea situaţiei religioase din Basarabia ocupată de sovietici. Astfel, la 1 iulie 1959 cei trei clerici ieşeni erau arestaţi de Securitatea din Iaşi. Vasile Lazăr, născut la 26 martie 1908, în Grozeşti, judeţul Iaşi, era licenţiat în teologie şi preot la Parohia „Sfântul Nicolae“-Socola, după ce între 1933 şi 1948 slujise la Biserica Bârnova. Ion Herea, gazda petrecerii din 1957, născut la 9 mai 1908, în Costuleni, sat Hiliţa, judeţul Iaşi, licenţiat în teologie, era preot la Biserica „Ziua Crucii“ (Dubălari) din Iaşi, după ce între 1937 şi 1947 slujise la Parohia Osoi, din acelaşi judeţ. Al treilea cleric este Dumitru Mălinescu, născut la 24 noiembrie 1911, în Brătuşeni (astăzi raionul Edineţ), absolvent al Seminarului „Veniamin Costachi“ (1931) şi diacon la Biserica „Sfântul Nicolae“-Socola. Ancheta de la Securitate a fost extrem de sumară, interogatoriile consemnate având numai câteva pagini. Pentru o încadrare la infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“, anchetatorii au adăugat corpuri delicte care constau în diferite numere ale revistelor „Biserica Ortodoxă Română“ şi „Mitropolia Moldovei“, sau cărţi precum „Nostalgia paradisului“, scrisă de Nichifor Crainic, găsite la percheziţie. Cu toate acestea, prin decizia din 27 noiembrie 1959 a Tribunalului Militar Iaşi, lotul de cinci inculpaţi a fost retrimis pentru cercetare. La proces, toţi inculpaţii au retractat cele afirmate în ancheta Securităţii, depoziţii care au fost reiterate la următoarea trimitere în instanţă. Prin Sentinţa nr. 272 din 13 mai 1960, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe Ion Herea la cinci ani şi pe Vasile Lazăr la şapte ani închisoare corecţională. Dumitru Mălinescu a fost disjuns din lot şi eliberat din Penitenciarul Iaşi la 29 aprilie 1960. Cei doi clerici condamnaţi au fost trimişi la Galaţi (august 1960), Jilava (decembrie 1960) şi Botoşani (mai 1961). În aprilie 1962, Ion Herea a fost trimis la Văcăreşti, pentru un tratament medical, apoi retrimis la Botoşani. Vasile Lazăr a fost eliberat la 22 iunie, iar Ion Herea la 28 iunie 1964, amândoi din acelaşi Penitenciar Botoşani.