Colindele cu tematică pascală s-au născut în biserică

Ne pregătim pentru a primi bucuria Învierii Mântuitorului prin înroşirea ouălor, fapte bune şi rugăciune, dar şi prin cântec, pentru că, aşa cum se spune, cel ce cântă se roagă de două ori. Colindele cu tematică pascală au origine cărturărească, sunt compuse de preot sau dascăl, deci sunt născute în biserică. Pentru a le păstra vii, a le conserva, putem colinda la cateheze, la orele de religie din şcoală sau la activităţi precum şezătorile de încondeiere a ouălor, ne-a spus conf. univ. dr. Irina Zamfira Bucescu-Dănilă, de la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a Universităţii Naționale de Arte „George Enescu” din Iaşi.

Colindele subliniază importanţa unei sărbători, iar în cazul celor cu tematică religioasă, exprimă bucuria Naşterii şi a Învierii, bucuria mântuirii noastre. Colindele cu tematică pascală, născute în biserică, au început a fi, în ultimii ani, parte a primenirii creştinului în aşteptarea săvârşirii tainei cele minunate a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Chiar dacă în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne copleşesc durerea şi suferinţa îndurate de Mântuitorul Hristos, nu trebuie să uităm că tristeţea are deja în ea lumina bucuriei mântuirii, iar când vorbim de răstignire, vorbim şi de Înviere. Naşterea, drumul în lume, Pătimirile şi Învierea formează un întreg; fiecare eveniment din viaţa ca om a lui Hristos le include de fapt şi pe celelalte, iar tristeţea include şi bucuria.

De aceea, colindele cu tematică pascală nu pot fi separate de cele prin care se vesteşte Naşterea Domnului, iar aceasta ar putea fi o explicaţie la faptul că toate, fără deosebire, se cântau în perioada sărbătorii Crăciunului. „Este o confuzie care se face şi din cărţi, pentru că erau intitulate «Colinde de Paşti». Însă, deşi aveau o tematică pascală, ele se cântau tot de Crăciun. Este o concluzie la care am ajuns consultând mai multe cărţi şi materiale. Monica Brătulescu, în cartea Colinda românească, lămureşte toate tipologiile de colindă: era tematică legată de învierea lui Lazăr, de Intrarea în Ierusalim, Pătimiri şi Înviere, însă se interpretau tot de Crăciun, cu o singură excepţie, cea a Lazărului, care se cânta chiar în Sâmbăta lui Lazăr. Colindele de Paşti şi de Florii sunt încadrate ca temă în categoria celor cu tematică biblică şi apocrifă, ele sunt de origine cărturărească, fiind rodul creaţiei preotului sau a dascălului. Textele acestea s-au născut în biserică şi de aceea, în colindele religioase, sunt surprinse toate momentele importante ale vieţii Mântuitorului pe pământ”, a explicat conf. univ. dr. Irina Zamfira Bucescu-Dănilă, titular al disciplinelor Teoria muzicii bizantine, Folclor muzical, Etnomuzicologie şi Bizantinologie muzicală la Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice a Universităţii Naționale de Arte „George Enescu” din Iaşi.

Totuşi, dacă la Naşterea Domnului se cântă şi prin colind, vestind astfel tuturor acest eveniment unic, la Paşti cu atât mai mult, având exemplul femeilor mironosiţe care au spus tuturor despre Înviere, se cuvine să facem cunoscută lumii întregi minunea minunilor şi prin colinde specifice.

Tot de dată mai recentă este obiceiul ca în cadrul Sfintei Liturghii, în locul chinonicului (o cântare intonată în sunete prelungite în cadrul Sfintei Liturghii, la momentul împărtăşirii preoţilor), să se cânte colinde cu tematică religioasă la ziua Intrării Domnului în Ierusalim sau în zilele de Paşti şi chiar până la Înălţare. „Colindele culese de George Breazul, o lucrare foarte apreciată pentru textele şi liniile melodice având tematică religioasă cu Pătimirile, Răstignirea şi Învierea Mântuitorului se pot interpreta la momentul chinonicului; aceasta este însă o practică mai nouă, de la sfârşit de secol 19, început de secol 20, în unele biserici să le zicem mai moderne. În Transilvania, în loc de chinonic se cântă pricesne”, mai spune prof. Dănilă, care subliniază că, deşi sunt colinde, ele se cântă în biserică sau cu diferite ocazii, precum pelerinajul de Florii sau şezătorile cu specific pascal, când, de exemplu, însoţesc armonios meşteşugul încondeierii ouălor. Totodată, pentru conservarea textelor şi a melodiei, este indicată aducerea în actualitate şi în cadrul catehezelor din Postul Mare şi al orelor de religie derulate la şcoală.

Multe colinde cu tematică de Paşti au fost prelucrate coral, două mai cunoscute fiind cele ale lui Gheorghe Cucu: „Azi cu toţi să prăznuim”, „Veniţi, norii de mulţime”.

Conf. univ. dr. Zamfira Dănilă ne atrage însă atenţia să nu confundăm colindele cu pricesnele, un tip de cântare sinonim cu chinonicul slavonesc specific zonei Transilvaniei: „Deşi sunt unele asemănări între colinde şi pricesne, diferenţa maximă este că pricesnele sunt mai folclorizate, pe când colindele pascale au un melos inspirat din psaltică. Pricesne se cântă cu precădere în Transilvania, patria lor am putea spune, pentru că acolo manuscrisele în psaltică nu prea au existat şi de aceea toate cântările, inclusiv cântările Sfintei Liturghii, sunt trecute prin melosul folcloric”.

În ultimii ani, cântecele din folclor cu temă religioasă, cunoscute tot sub numele de pricesne, sunt tot mai ascultate şi datorită soliştilor de muzică populară care promovează acest stil în special în Postul Mare.

Redăm câteva dintre colindele cu tematică pascală ce pot fi interpretate cu diferite ocazii, în biserică sau în spaţiul şcolar.

„Veniţi, norii
de mulţime”
(din colecţia  
lui Gheorghe Cucu)

Veniţi, norii de mulţime
Şi copii şi tinerime
Aliluia!
Toţi, cu ramuri înverzite
Cu stâlpările-nfrunzite
Aliluia!
Să întâmpinăm tot omul
Pre Iisus, al nostru Domnul
Aliluia!
Cel ce-i plin de bunătate
Intră în Sfânta Cetate
Aliluia!
Să dea nouă izbăvire
Cei ce cerem mântuire
Aliluia!
De acum până-n vecie
Mântuire să ne fie
Aliluia!

Colinde de Paşti
(din colecţia lui George Breazul)

Pe Hristos mi L-a-ngropat-î
R: Domnului, Doamne, Domn din cer,
În piatră mi L-au băgat-î,
Cu lacăte L-a-ncuiat-î,
Lacătul s-a descuiat-î,
Hristos în cer a sburat-î,
Pe scaun S-a aşezat-î.

Cinstiţi creştini
prea iubiţi

Cinstiţi creştini prea iubiţi,
Povtiţi ca să ne primiţi,
La dumneavostră venim
Să vă propovăduim.

Cuvinte de înviere,
Să vă facem mângâiere,
Şi cântări, cu voie bună,
Zicem cu toţi dimpreună.

Hristos a-nviat din morţi
Ca să ne scoale pre toţi,
Cu moartea, moarte călcând,
Tuturor viaţă dând.

Îngerul au alergat
Şi Fecioarei au strigat:
O, tu, cea plină de dar,
Nu te-ntrista cu amar!

Bucurie îşi vestesc,
Bucurie îşi grăiesc,
Că Fiul tău Cel prea sfânt,
A înviat din mormânt.

Şi pre morţi i-au ridicat,
Izbăvindu-i din păcat.
Acum să ne veselim,
Noule Ierusalim!

Că slava Domnului sfânt,
Preste tine-au strălucit.
Saltă, Sioane Sfinţit,
Şi te bucură cinstit!

Iară tu, o, Maică vie,
A vieţii de vecie,
Veseleşte-te curat,
Că Fiul tău a-nviat!