Colonelul Protopop Ioan Dăncilă (1880-1966), în slujba neamului

S-au împlinit 66 de ani de la trecerea la Domnul a primului preot militar al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi nr. 2 Infanterie „Principele Carol“, din Sibiu, înfiinţată în 1920, unde a fost şi profesor până în anul 1940, când a fost numit protopop, avansat pe linie militară colonel şi încadrat şef al Episcopiei Armatei, care a fiinţat până în 1948, când noul regim a desfiinţat serviciul confesional din Armată.

Ioan Dăncilă a fost primul preot al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Infanterie nr. 2 „Principele Carol“ din Sibiu, prima instituţie de învăţământ militar românesc după Marea Unire de la 1918, înfiinţată în 1920 în oraşul de pe Cibin, şcoală ale cărei tradiţii le-a preluat şi le continuă Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu“ din Sibiu. Ioan Dăncilă a văzut lumina zilei în 1880 într-o familie de ţărani în comuna Pâclisa, judeţul Alba. După absolvirea cursurilor şcolii primare, urmează cursurile liceale în Alba Iulia şi pe ale seminarului din Sibiu. După absolvire a fost încadrat preot la Sfânta Mănăstire de la Râpa Râmeţului. Îşi formează o familie prin căsătoria cu Marioara, una dintre fetele preotului şi învăţătorului Victor Cioară, cu care va avea doi copii.

Duhovnic al şcolii militare sibiene

Trece prin experienţa primului război mondial, iar după destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi înfăptuirea Marii Unirii, este încadrat, în 1923, preot şi profesor de religie în Şcoala Militară de Ofiţeri Principele Carol din Sibiu. A scris mai multe cărţi cu tematică religioasă care au devenit izvoare bibliografice pentru studenţi, între acestea fiind: „Clipe măreţe“ (1923); „Om şi caracter“ (1924); „În slujba neamului prin Evanghelie“ (1925); „În luptă cu ispita“ (1929); „Cruce şi spadă“ (1930); „Dumnezeu, Patrie şi Rege“ (1933) ş.a.

În calitate de duhovnic al Şcolii Militare de Ofiţeri „Principele Carol“ din Sibiu, preotul Ioan Dăncilă a fost încadrat din primul moment cu gradul de căpitan, iar în anul 1940 a ajuns protopop şi avansat la gradul de colonel, fiind numit Şeful Cancelariei Episcopiei Armatei, nou înfiinţată în Alba Iulia.

Ca preot al şcolii militare de la Sibiu a amenajat o frumoasă şi primitoare capelă, în care oficia toate slujbele religioase, propovăduia şi împărtăşea elevii, viitori ofiţeri, credinţa sacră faţă de popor, patrie şi rege.

Participă la încoronarea de la Alba Iulia

A făcut parte din soborul de preoţi care a oficiat ceremonialul religios militar, în 1922, la încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. A făcut parte din soborul de preoţi, alături de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, la dezvelirea monumentului eroilor ofiţeri români jertfiţi în Marele Război al Reîntregirii, ridicat în faţa Şcolii de Ofiţeri, la capătul actualului Bulevard al Victoriei, din iniţiativa comandantului şcolii, col. Cristea Marinescu şi dezvelit de Regele Ferdinand I. În anul 1929 a făcut parte din soborul de preoţi, alături de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, la ceremonialul sfinţirii noilor drapele de luptă, înmânate unităţilor militare înfiinţate în garnizoana Sibiu.

Împreună cu alţi preoţi din Arhiepiscopia Sibiului, oficia slujbele cu prilejul depunerii jurământului de credinţă de către elevii admişi să urmeze şcoala militară, era prezent la toate ceremonialele militare şi religioase desfăşurate de Mitropolia Ardealului, Comandamentul Corpului 6 Teritorial şi 7 Armată, fiind permanent alături de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan. Activitatea lui prodigioasă se reflectă şi în notările de serviciu făcute de către comandanţii şcolii, lt. col. Cristea Marinescu, col. Th. Teodorian, col. N. Macici, col. R. Fâlfănescu, col. I. Sipiceanu, lt. col. V. Georgescu şi col. R. Băldescu, notări care se încheiau cu calificativul „excepţional“.

Activitatea preoţilor pe front

La 22 iunie 1941, clerul militar activ totaliza un episcop general de brigadă şi un protopop colonel la conducerea Episcopiei Militare, 18 preoţi de corp de armată, care aveau gradul de locotenent, colonel sau maior, 88 de preoţi de garnizoană cu gradul de maior şi alţi circa 200 de preoţi care au fost mobilizaţi şi încadraţi în structurile armatei astfel încât atât cele de pe front cât şi cele din rezervă, spitalele militare de campanie şi de zonă, alte structuri logistice, aveau încadrate câte un preot militar. 

Protopopul Ioan Dăncilă a făcut parte din comisia Clerului Militar din cadrul Statului Major General, care a elaborat statutele şi îndatoririle preoţilor militari mobilizaţi în timp de campanie şi de pace. O deosebită preocupare a dovedit în asigurarea preoţilor militari cu cărţi bisericeşti, cu toate cele necesare desfăşurării cultului în rândurile militarilor. Pentru fiecare preot militar a pregătit câte o valiză de campanie. Pe tot timpul campaniei, preoţii militari asigurau slujirile, promovau obiceiurile şi tradiţiile româneşti etc. În timpul celui de-al doilea război mondial, preoţii s-au aflat permanent şi la posturile de prim ajutor acordat răniţilor, precum şi la căpătâiul acestora în spitalele de campanie sau de zonă. Totodată preoţii militari, la recomandarea Episcopului Armatei şi a şefului cancelariei acesteia, au oficiat slujbele la înhumarea eroilor, au amenajat cimitire, au ridicat troiţe.

Distribuie „Arma Cuvântului“, pe front

Ioan Dăncilă a asigurat apariţia revistei „Arma Cuvântului“ şi distribuirea ei chiar în primele linii de luptă ale ostaşilor români, în cel de-al doilea război mondial. Preoţii militari de pe frontul de est, după trecerea Prutului în 1941, au repus în circuitul public bisericile transformate de regimul comunist sovietic în depozite, săli de cinema etc. De asemenea, preoţii militari de pe front au oficiat mii de botezuri şi cununii ale copiilor şi tinerilor care nu s-au bucurat de aceste daruri dumnezeieşti, interzise de regimul comunist sovietic.

A tipărit peste 400.000 de iconiţe, cărţi cu rugăciuni la care s-au adăugat sute de mii de cruciuliţe care au ajuns la ostaşi în tranşee, prin grija preoţilor militari de pe front. La propunerea Episcopiei Armatei, comandanţii de unităţii şi mari unităţii au asigurat preoţilor de pe front capele de campanie, amenajate în corturi, în care preoţii efectuau serviciul divin, spovedeau şi împărtăşeau soldaţi şi civili din zonele de operaţii.

Ioan Dăncilă a iniţiat pregătirea sanitară a unor călugăriţe şi călugări din mănăstiri care au sprijinit activitatea medicilor în îngrijirea răniţilor internaţi în spitalele de campanie şi de zonă.

Înmormântat la Alba Iulia

În calitate de membru al consiliului de conducere al Societăţii Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria“, Filiala Sibiu, s-a implicat în amenajarea şi sfinţirea cimitirelor eroilor din Pădurea Dumbrava şi a Cimitirului Eroilor Regimentului 48 Buzău, amenajat pe Dealul Dăii, lângă drumul judeţean Sibiu-Agnita. A sprijinit societăţile Cultul Eroilor din oraşele şi satele judeţului Sibiu, în ridicarea monumentelor în memoria ostaşilor români căzuţi în războiul reîntregirii neamului 1916-1919. A sprijinit cadrele didactice şi preoţii parohiilor la înfiinţarea cercurilor Cultul Eroilor în instituţiile de învăţământ şi pe lângă parohiile bisericilor din judeţ. În 1966, la vârsta de 86 de ani, din care peste 50 i-a dedicat armatei, a plecat la Domnul, fiind înmormântat în cimitirul din Cetatea Marii Uniri, Alba Iulia. (col. (r) V. Neghină)