Comemorarea arhiereului Eugeniu Laiu Suceveanul

Sâmbătă, 31 martie, a avut loc comemorarea unuia dintre cei mai mari trăitori ai Mănăstirii Horaița, arhiereul Eugeniu Laiu Suceveanul. Un sobor de preoți și diaconi, condus de arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iașilor, delegat al IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oficiat o slujbă de pomenire la mormântul arhiereului. La manifestările religioase de la Mănăstirea Horaița au participat și o parte dintre rudele PS Eugeniu care l-au cunoscut și care spun că bunătatea era trăsătura principală a marelui arhiereu nemțean.

Sâmbătă, 31 martie, s-au împlinit 40 de ani de la trecerea la cele veșnice a episcopului Eugeniu Laiu Suceveanul. Cu această ocazie, la Mănăstirea Horaița din județul Neamț, a avut loc o slujbă de pomenire care a fost săvârșită de un impresionant sobor de preoți și diaconi condus de arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iașilor și delegat al Înalt Preasfințitului Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, din soborul de preoți făcând parte și arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, protos. Petroniu Marin, starețul Mănăstirii Horaița, pr. Viorel Laiu, rudă a episcopului Eugeniu Laiu și profesor de Spiritualitate și Ansamblu Coral la Seminarul Teologic Liceal „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț, și alți preoți din obștea Mănăstirii Horaița. Evenimentul a fost precedat de săvârșirea slujbelor Utreniei și Sfintei Liturghii la care au fost prezenți numeroși credincioși.

În cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, arhim. Timotei Aioanei a precizat că „Mănăstirea Horaița trăiește astăzi (n.r. sâmbătă, 31 martie) un moment de aducere aminte pentru unul dintre cei mai mari trăitori ai ei, arhiereul Eugeniu Laiu Suceveanul, care s-a mutat la Domnul în urmă cu exact 40 de ani, în anul 1967. Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, am săvârșit aici pomenirea și slujba parastasului pentru a cinsti pe acest slujitor al bisericii, ierarh al Mântuitorului Iisus Hristos, mai puțin cunoscut datorită vitregiilor vremurilor în care a trăit.”

Apropiat al lui Visarion Puiu

Episcopul Eugeniu Laiu Suceveanul, cu numele de mirean Ioan Laiu, s-a născut la data de 6 iunie 1894, în satul Certieni, din comuna Bârgăuani aflată, pe atunci, în raionul Neamț, fiind primul din cei șapte copii ai lui Nicolae și Maria Laiu. A intrat sub ascultare la Mănăstirea Neamț, la numai 10 ani, acolo unde avea un unchi călugăr, ieromonahul Pimen Gheorghiu. Ulterior, în anul 1910, au plecat împreună la Mănăstirea Horaița, unde tânărul Ioan intră sub ascultarea arhim. Calistrat Dima, starețul Mănăstirii Horaița. Este îndemnat și sprijinit să urmeze cursurile seminarului teologic „Sf. Andrei” din Galați. În anul al treilea de studii, tânărul Ioan avea să devină unul dintre cei mai apropiați ucenici ai directorului de seminar, Visarion Puiu, viitorul Mitropolit al Bucovinei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între anii 19161918, a lucrat ca sanitar în spitalele militare din Botoșani, Galați și Piatra Neamț.

După terminarea studiilor seminariale, în anul 1920, este tuns în monahism la Mănăstirea Horaița. La 22 septembrie, în același an, a fost hirotonit ierodiacon de Mitropolitul Pimen al Moldovei, iar o lună mai târziu a început Facultatea de Teologie. În iunie 1925, a fost hirotonit preot, în iulie devine protosinghel, iar la 6 decembrie, în același an, este ridicat la rangul de arhimandrit.

Îndrumătorul și duhovnicul Sfântului Ioan Iacob de la Neamț

În această perioadă, până în anul 1932, el activează în Eparhia Hotinului, unde arhiereu devenise Visarion Puiu, îndeplinind, pe rând, atribuții precum cele de preot la catedrală, șef de birou la cancelaria eparhială, vicar-eparhial sau director al școlii de cântăreți.

La 1 mai 1932, trece în Eparhia Bucovinei, unde Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc îl numește prefect de studii la Internatul Facultății de Teologie din Cernăuți, pentru ca de Adormirea Maicii Domnului să fie numit director al acestui internat. Aici, el a fost îndrumător și duhovnic al Sf. Ioan Iacob de la Neamț.

Începând cu data de 1 aprilie 1935, timp de un an, el este preot la Catedrala patriarhală, după care pleacă la Paris, ca superior al Bisericii Ortodoxe Române din capitala Franței, acolo unde va sta până în februarie, 1939. În această perioadă, arhimandritul Eugeniu Laiu desfășoară o bogată activitate pe plan bisericesc și național. A reparat biserica și a îmbogățit-o cu noi obiecte de cult, a reorganizat comunitatea ortodoxă română, îngrijindu-se îndeaproape de studenții români ce-și făceau studiile la Paris.

Arhiereu-Vicar în Eparhia Bucovinei

În ședința sa din data de 28 octombrie 1938, la recomandarea Prea Fericitului Miron Cristea, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, arhimandritul Eugeniu este ales arhiereu-vicar pentru Eparhia Bucovinei, cu titlul de Suceveanul. În acest scop, la 1 februarie 1939, el se întoarce în țară, iar la 9 iulie 1939 este hirotonit arhiereu. În timpul celui

de-al Doilea Război Mondial el a fost nevoit să stea mai mult la București, unde a fost locțiitor de stareț la Mănăstirea Antim, conducător al Tipografiei Cărților Bisericești din București (n.r. astăzi Editura Institutul Biblic și de Misiune al BOR), dar și locotenent de episcop la Constanța, Buzău sau Craiova. Între 1 ianuarie 1949 1 iulie 1951 a fost profesor de Studii biblice la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, fiind pentru scurtă vreme și stareț al mănăstirii nemțene. I se încredințează apoi conducerea Mănăstirii Cocoș din Dobrogea, de unde, la 1 octombrie 1957, se retrage la Horaița, mănăstirea sa de metanie, loc unde avea să își petreacă, în smerenie și simplitate, ultimii ani din viață, dorind astfel, după cum spunea arhim. Timotei Aioanei, să fie „un arhiereu care se întâlnește cu mai marele Arhiereilor, cu Domnul Iisus Hristos”.
 

Bunicul Eugeniu Laiu „Eu am fost una din nepoatele care am stat foarte mult lângă episcopul Eugeniu. Deși aveam 10 ani, eram conștientă că era un om mare, că e episcop pentru că auzeam în casă vorbindu-se despre el, că e de rang mare. Noi însă nu aveam o reținere în a ne apropia de el, așa cum se întâmplă uneori cu cei mici, care sunt sfioși în prezența unor persoane importante. El făcea ca noi să fim atrași de el. Când venea la biserică, se așeza în tronul arhieresc și lumea venea să ia binecuvântare. Pe noi însă, pe cei mici, ne lua și ne ținea pe genunchii săi. Eu și sora mea ne bucuram enorm. Era un om foarte bun. Când mergeau copiii la biserică, el îi striga și le dădea bani. Așa eram noi copiii: eram încântați că el vorbea cu noi și ne dădea câte ceva, făceam calcule... Cât ne-a dat... Cu minte de copil ce aveam. Când mergea să sfințească o biserică, de fiecare dată făcea și donații acelei bisericii”, își amintește nepoata Mihaela despre Preasfințitul Eugeniu Laiu Suceveanul.

 

Episcopul și câinele „În ultimii ani ai vieții sale, se spune că a mai avut ca prieten apropiat, doar un câine, pe nume Leu care îl însoțea, chiar și de la chilie până la biserică. Câinele a dormit zece ani sub fereastra episcopului care îl hrănea cu mâncare curată, de la o femeie credincioasă de aici din sat. Se spune că atunci când a murit episcopul, câinele a lătrat continuu. În ziua înmormântării, au luat câinele, i-au pus un sac în cap ca să nu vadă drumul și l-au dus la Almaș. Dar până s-a terminat înmormântarea, el a intrat pe poarta mănăstirii, s-a așezat pe mormântul Preasfințitului Eugeniu și de atunci nu a mai mâncat nimic. Câinele Leu nu a mai plecat de pe mormântul arhiereului. Acolo a murit!”, ne mărturisește dna Mihaela Luminița, nepoata Arhiereului Eugeniu Laiu.

 

„Mâine dimineață nu mă mai deranjezi” Prezentă la evenimentul de sâmbătă de la Mănăstirea Horaița, Mihaela Luminița Teodorescu, o nepoată a Preasfințitului Eugeniu Laiu Suceveanul, își aduce aminte de ultimele clipe din viața trăitorului de la Horaița: „Puțină lume știe de modul cum a suferit el aici, la Mănăstirea Horaița. Datorită activității sale extrem de vaste și a relațiilor cu comunitatea de la Paris, de unde primea corespondențe, reviste, publicații, el a fost bănuit de regimul comunist de uneltiri împotriva statului. A fost înștiințat în secret, de un ucenic al său de la Mănăstirea Cocoș din Dobrogea, că autoritățile îi vor răul. De aceea s-a retras aici, unde nu prea vorbea, postind astfel chiar și de la cuvinte, ducându-și viața într-un modde o smerenie uimitoare, într-o ținută foarte umilă. Asta se întâmpla cu toate că în viața sa a avut numeroase activități la Neamț, Horaița, Hotin, Cernăuți, București, Paris, Buzău, Craiova, Constanța și din nou aici la Mănăstirea Horaița. Se știe că în ultimii ani petrecuți aici (n.r. la Mănăstirea Horaița), pleca dimineața din chilia sa și se retrăgea în poienile din jurul mănăstirii unde zăbovea multă vreme rugându-se. De la un ucenic al său, pe nume Ioil, am aflat că a știut când i se apropie sfârșitul. Mi-a spus acesta că l-a întrebat pe bunicul «La ce ora să vină a doua zi la chilie, la Sfinția Voastră?», la care, Eugeniu a răspuns «Mâine dimineață nu mă mai deranjezi» Și a doua zi, părintele Ioil nu a mers la chilia Preasfințitului. Se făcuse ziua mare și el nu mai ieșea afară. Când a mers la chilie, părintele Eugeniu trecuse la Domnul”, ne-a spus nepoata Preasfințitului Eugeniu Laiu Suceveanul. Deși Departamentul Cultelor din acea vreme ar fi vrut ca moartea lui să treacă neobservată, la înmormântarea episcopului Eugeniu Laiu a venit însuși Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu, care, după cum a precizat și arhim. Timotei Aioanei, l-a cinstit în mod deosebit. Tocmai de aceea, la înmormântrea lui Eugeniu Laiu, IPS Iustin Moisescu s-a ocupat în mod deosebit de toată rânduiala necesară.