Comemorarea românilor uciși la Fântâna Albă
Comemorarea victimelor de la Fântâna Albă, Lunca și a altor români care au murit pentru dorința de a trăi liberi și demni a avut loc sâmbătă, 1 aprilie, pe locul masacrului, la Fântâna Albă, Ucraina, și duminică, 2 aprilie, la Mănăstirea Putna, la troița ridicată în memoria lor.
Pe 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă au fost masacrați circa 3.000 de români care voiau să treacă în patria-mamă, după ce nordul Bucovinei fusese răpit de către URSS în urma Pactului Ribbentrop-Molotov.
La comemorarea de la Fântâna Albă au participat foarte mulți români din nordul Bucovinei, din satele de unde au plecat în 1941 strămoșii lor spre România. Unii dintre ei erau în port popular românesc. A venit, ca și în anii trecuți, un grup de 40 elevi, din satul Carapciu, însoțiți de profesorul Ion Tovarnițchi. Bunicul profesorului Ion Tovarnițchi a fost rănit aici în urmă cu 76 de ani, iar apoi a fost deportat în Urali, de unde nu s‑a mai întors. Alături de aceștia au venit și români din România și doamna Eleonora Moldovan, consulul general al României la Cernăuți, ministrul consilier Ionel Ivan, alți oficiali români și ucraineni.
Slujba Parastasului a fost săvârșită de către arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, arhimandritul Nechita de la Mitropolia Cernăuților, protoiereul Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, împreună cu mai mulți preoți din zonă.
„Îi pomenim și îi vom pomeni, ne rugăm și ne vom ruga, pentru că atunci când vom uita de ei înseamnă că nu mai știm să ne jertfim, că nu mai știm să ne apreciem valorile. Când nu ne vom mai vedea aici, la Fântâna Albă, când acest clopot își va înceta glasul, înseamnă că ne‑am pierdut conștiința, că nu mai știm să apreciem ceea ce este o jertfă, ceea ce este valoare, ceea ce este frumos, ceea ce este pace, ceea ce este libertate”, a spus părintele arhimandrit Melchisedec Velnic.
Părintele Nechita a vorbit despre jertfa lor celor uciși și cât de important este să îi păstrăm în inima noastră și să ne rugăm pentru ei, pentru ca Dumnezeu să‑i pomenească în Împărăția Sa.
Grigore Timiș, deputat român în Rada Ucrainei, i‑a îndemnat pe cei prezenți să îi aducă aici pe copiii și pe nepoții lor, pentru a vedea adevărata istorie a neamului. Consulul general al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, a arătat că doar după 1991, când Ucraina a devenit independentă, a început să se vorbească despre cele întâmplate.
Deputatul Eugen Tomac, care vine în fiecare an la locul masacrului, a avertizat că „putem deveni complici prin nepăsare și uitare” față de „suferința oamenilor nevinovați care au fost pur și simplu nimiciți de cei care au crezut că o societate nouă se poate construi fără Dumnezeu, prin teroare”.
Mai multe eleve, premiate de Institutul Cultural Român la concursul „Din istoria neamului”, au recitat poezii și au cântat cântece despre masacrul din 1941. Ovidiana Bulumac, din partea ICR, a spus: „Identitatea unui neam e formată atât din momente de bucurie, cât și din tragedii precum aceasta. Viitorul comunității românești din nordul Bucovinei, implicit al tinerilor de aici, depinde și de cunoașterea dramelor care ne‑au marcat istoria”. Manifestările s‑au încheiat cu un program de cântece, la care au participat și elevi ai Liceului „Ion Nistor” din Vicovu de Sus, România.
Slujbă și la Mănăstirea Putna
Duminică, 2 aprilie, după Sfânta Liturghie, a avut loc comemorarea românilor căzuți la Fântâna Albă și a românilor victime ale totalitarismului sovietic la troița ridicată la Mănăstirea Putna în memoria lor de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu stăreția Mănăstirii Putna. Alături de părinții mănăstirii și de credincioșii aflați la mănăstire au participat și delegați de la Consiliul Județean Suceava, Biblioteca Județeană Suceava, Muzeul de Istorie Suceava, Asociația Cultul Eroilor Suceava, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, Primăria Putna, care au depus jerbe de flori la troița martirilor.
La sfârșitul slujbei de pomenire, părintele stareț Melchisedec a spus: „Ei sunt o jertfă în istoria poporului nostru. Ei sunt lacrimă în ochii noștri. Atunci când nu vor mai fi lacrimă în ochii noștri înseamnă că noi i‑am uitat. Dacă i‑am uitat, înseamnă că ne‑am uitat rădăcinile.
Sunt dureri ale neamului nostru și nu trebuie să trecem ușor peste ele. Trebuie să cunoaștem și aceste răni ale neamului nostru, pe aceste răni trebuie să punem din când în când câte o lacrimă, să punem câte o floare la mormintele lor, la o troiță, și să ținem candela aprinsă și, în felul acesta, ne vom simți în același duh cu ei”.
Deputatul Constantin Codreanu a vorbit despre legătura strânsă între durerile din trecut și viitorul țării: „Vorbim și pentru oamenii care vin după noi, care vor trebui să cunoască atrocitățile comise în 1941. Să nu uităm trecutul, să înțelegem cât de important este prezentul și să facem cât mai mult pentru un viitor în care sper eu să ne regăsim din ce în ce mai mulți români. Vă spun asta și în calitate de nepot al unor oameni care au fost deportați. Vă spun asta ca un român care vine din afara României și care luptă pentru a reface România, să readucem acasă românii de dincolo de Prut, pentru că doar așa vom trăi împăcați cu noi înșine și cu trecutul nostru.”
Gheorghe Coroamă, primarul comunei Putna, a spus că tragedia celor uciși nu este doar că românii au murit atunci fără vină, ci și că nu și‑au aflat locul pe care îl au în istoria noastră, în cărțile de istorie, și că avem datoria de a transmite urmașilor un sentiment de patriotism, prin care se poate transmite mai departe identitatea națională.
A urmat programul de cântec și poezie al elevilor vicoveni, deosebit de mișcător. Elevii sunt pregătiți de către profesorul de religie Vasile Schipor. Cu sprijinul directorului Cătălin Bărbuță, ei sunt prezenți la toate manifestările naționale din zonă.
La încheierea recitalului, o elevă a citit una dintre mărturiile supraviețuitorilor, emoția covârșind pe toți cei de față și, de bună seamă, și pe cei care au urmărit întreaga manifestare, transmisă în direct pe pagina de facebook a mănăstirii.
Apoi, părintele stareț Melchisedec a vorbit despre refacerea spațiului unde s‑a desfășurat comemorarea, de pe aleea de intrare în mănăstire. Având în vedere dorința din ce în ce mai mare a românilor de a avea un loc unde acești eroi să poată fi cinstiți și, pentru că Fântâna Albă este greu accesibilă, fiind dincolo de graniță, în Ucraina, acest spațiu de la intrarea în Mănăstirea Putna va fi reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului - „Fântâna Albă”.
Noul ansamblu, sculptat în piatră de Podeni și de Vratza, va cuprinde o poartă monumentală, o troiță, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții despre masacrul de la Fântâna Albă, o listă cu numele celor căzuți și o cișmea, simbol al vieții care izvorăște din jertfa lor.