Comportamentul civilizat la telefon

Un articol de: Corneliu Ciocan - 05 Octombrie 2012

O reţetă a succesului în societate, dar şi a unei bune convieţuiri include, printre altele, abordarea civilizată a interlocutorilor la telefon, obiect fără de care nu se poate concepe viaţa modernă. După cum ne sfătuieşte Olivier Cecman, în volumul „Savoir-vivre sau Bunele maniere astăzi“, apărut la Editura Corint, există un cod al bunelor maniere în utilizarea telefonului fix. Într-o convorbire telefonică trebuie să fiţi cât se poate de clari în exprimare. Vocea trebuie să fie limpede, iar cuvintele trebuie rostite distinct. Închideţi televizorul sau radioul în timpul conversaţiei. Telefonaţi la ora decentă. Viaţa privată a interlocutorului trebuie respectată. Nu sunaţi înainte de ora 9.00 dimineaţa (de preferat ca în weekend şi în zilele de sărbătoare să fie ora 10.00) şi nici după ora 22.00. Evitaţi să sunaţi la ora prânzului. Dacă sunaţi în străinătate, respectaţi fusul orar. Nu faceţi mai multe lucruri în acelaşi timp. Este de-a dreptul indecent să conversezi la telefon în timp ce mănânci. Nu întrerupeţi conversaţia pentru a vorbi cu alte persoane din jur. Dacă sunteţi foarte ocupat şi nu puteţi vorbi în voie spuneţi pe un ton amabil: „Îmi pare rău, dar nu pot vorbi acum. Te sun eu mai târziu“. Şi chiar trebuie să o faceţi! Este bine şi să aveţi un control al timpului petrecut la telefon, nu este deloc plăcut să lungiţi inutil o convorbire. Fiţi atent la celălalt, sigur vă dă semnale că ar dori să încheie, respectaţi-i dorinţa. Când sunteţi sunaţi, înainte de a răspunde, aşteptaţi ca telefonul să sune de cel puţin trei ori, dar nu mai mult de şase. Când sunteţi la prieteni nu folosiţi telefonul gazdelor fără a cere permisiunea acestora. Dacă telefonaţi în străinătate, oferiţi-vă să plătiţi apelul. Nu recurgeţi la difuzor decât în cazuri excepţionale. Sensibilitatea telefonului permite celuilalt să audă orice murmur, aşa că abţineţi-vă de la a mormăi comentarii nepotrivite. Dacă tuşiţi sau strănutaţi, îndepărtaţi receptorul sau acoperiţi-l cu mâna, iar apoi cereţi-vă scuze. Dacă s-a întrerupt convorbirea şi pierdeţi legătura cu interlocutorul, cel care a sunat primul trebuie să formeze din nou numărul. În general, tot acesta trebuie să şi încheie conversaţia. Atunci când se fac prezentările la telefon un bărbat sau o tânără îşi spune prenumele şi numele de familie.

O femeie măritată începe prin „Doamna“ urmată de numele de familie. Dacă aţi greşit numărul este normal ca să vă cereţi scuze şi nu trântiţi receptorul în nasul cuiva care a păţit la fel sunând la numărul dumneavoastră. Asiguraţi-vă că aţi format corect sau greşit numărul înainte de a vă cere scuze.