Comuniunea Bisericii Ortodoxe la 1948

Ultimul război mondial reconfigurase geopolitica europeană practic de două ori în numai cinci ani. Dacă după ofensiva germană în est se evidenţiase tendinţa comunităţilor ortodoxe din spaţiul ocupat de germani de revendicare a autocefaliilor de la Patriarhia Ecumenică, după 1945, noua configuraţie geopolitică restabilise situaţia din perioada interbelică, iar Ortodoxia rusă era redescoperită de puterea stalinistă. De acum, prin Patriarhia rusă, Kremlinul urmărea câştigarea unei proeminenţe în lumea ortodoxă, în detrimentul Patriarhiei Ecumenice, considerată a fi în umbra "imperialiştilor americani". În anul 1948 s-a trasat tiparul politic pe care autocefaliile ortodoxe din lagărul socialist trebuiau să-l urmeze. În acest an, la Moscova, mai-marii Ortodoxiei s-au întâlnit pentru a sărbători cele cinci secole de autocefalie moscovită, ocazie în care aceştia erau chemaţi de puterea sovietică să se pronunţe împotriva tendinţelor expasioniste exprimate în Apus. Fotografia de epocă îl arată pe responsabilul de culte al URSS, Gheorghe G. Karpov, ţinând un discurs în faţa înalţilor prelaţi participanţi la acest eveniment important pentru politica externă sovietică.