Concert in memoriam Bartolomeu Anania

Aproape 1.000 de persoane au participat duminică, 20 martie, la Concertul in memoriam Mitropolitul Bartolomeu, organizat de Fundaţia "Mitropolitul Bartolomeu", cu ocazia împlinirii, în 18 martie, a 90 de ani de la naşterea vrednicului de pomenire slujitor al Bisericii. Ideea acestui eveniment a fost lansată în urmă cu şase luni, pentru aniversarea celor 90 de ani de viaţă ai ierarhului, însă, în urma trecerii la Domnul, evenimentul a fost dedicat comemorării personalităţii Înalt Preasfinţiei Sale.

Aşa cum însuşi mitropolitul Bartolomeu şi-a dorit, concertul a fost susţinut de Cvartetul Transilvan al Filarmonicii din Cluj-Napoca, în deschidere având loc un recital de muzică sacră al Coralei "Psalmodia Transylvanica", dirijată de pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj. Teologul clujean Radu Preda a evocat personalitatea complexă a mitropolitului Bartolomeu, pornind de la cele trei mari virtuţi ale sale: iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni şi iubirea de libertate. La concertul dedicat ierarhului au participat Înalt Preasfinţitul Andrei, Mitropolitul ales al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Preasfinţitul Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Vasile Someşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, precum şi personalităţi ale culturii şi administraţiei, profesori, preoţi, politicieni şi simpli credincioşi care l-au iubit şi apreciat pe arhipăstorul lor. Corala "Psalmodia Transylvanica" a susţinut un recital de muzică sacră, avându-i ca solişti pe arhidiaconul Gavril Vârva, soprana Florica Unguraş şi mezzosoprana Maria Pop. Concertul Cvartetului Transilvan, format din Gabriel Croitoru - vioara I, Nicuşor Silaghi - vioara a II-a, Marius Suărăşan - violă şi Vasile Jucan - violoncel, a inclus piese ale unor compozitori precum W.A. Mozart, Jules Massenet, Joseph Haydn, Antonín Leopold Dvorak, dar şi selecţii din suitele româneşti interpretate cu o originalitate şi virutozitate remarcabile. Violonistul Gabriel Croitoru a cântat pe vioara Guarnieri 1731, care a aparţinut compozitorului George Enescu. Mitropolitul Bartolomeu, "omul fără vicleşug" "Omul fără vicleşug", aşa rămâne mitropolitul Bartolomeu pentru vechiul său prieten duhovnicesc, acum succesorul său în scaunul de mitropolit, IPS Andrei, după cum l-a descris în cuvântul adresat în deschiderea concertului. Pentru IPS Andrei, mitropolitul Bartolomeu va rămâne un om puternic, ceea ce l-a ajutat să treacă prin toate necazurile, curajos, calitate dovedită mai ales în perioada de detenţie, ferm în faţa problemelor societăţii din ultimii 20 de ani, tenace, vocea fiindu-i auzită întotdeauna, chiar dacă nu a fost mereu şi ascultată. Pornind de la însemnătatea numelui Bartolomeu, IPS Andrei îl numeşte pe vrednicul de pomenire mitropolit "dăruit de Dumnezeu": "Când am devenit preot, lectura scrierilor lui Valeriu Anania îmi oferea o adevărată desfătare duhovnicească. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la slujba de înmormântare, l-a numit un "misionar printre intelectuali". Noi realizăm că un mare bărbat al credinţei, al Scripturii şi al spiritualităţii româneşti s-a mutat în eternitate şi nu suntem în stare să subliniem îndeajuns complexa lui personalitate de teolog, dramaturg, poet, scriitor, traducător, orator de seamă, mai ales ierarh energic şi categoric. Numele pe care l-a purtat mitropolitul Bartolomeu spune câte ceva despre puternica-i personalitate. Noi, oamenii, suntem tentaţi să ne ascundem cu ipocrizie gândurile şi vicleniile. Mitropolitul Bartolomeu n-a făcut acest lucru". Omul Bartolomeu Anania Ca unul a cărui viaţă a fost profund marcată de experienţa IPS Bartolomeu, încă înainte ca acesta să devină arhiepiscop şi mitropolit al Clujului, cunoscutul teolog clujean Radu Preda a sintetizat personalitatea complexă a iubitului ierarh prin prisma a trei virtuţi care l-au caracterizat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni şi iubirea de libertate. Viaţa mitropolitului Bartolomeu a cunoscut nevoinţe dintre cele mai aspre, chinuri dintre cele mai covârşitoare, dar şi bucurii dintre cele mai înălţătoare, fiind, de-a lungul întregii vieţi, un model pentru toţi, aşa cum va rămâne în veşnicie. Teologul Radu Preda a mai menţionat despre marele ierarh că "iubirea lui Dumnezeu, la părintele Anania, s-a simţit de tânăr, de foarte tânăr. A avut un drum spiritual atipic, o traiectorie mai degrabă de alpinist, unde puţinele victorii pe verticală au fost plătite cu tot atâtea, sau mai multe, căderi în gol. De aceea, când a ajuns pe pisc, n-a ajuns ca un învingător, ci ca un realist. A cunoscut elita monahismului românesc. Nu a văzut puşcăria ca pe o pedeapsă, ci a văzut-o ca pe o pedeapsă pentru păcatele trecute şi pentru, eventual, cele viitoare, ca pe o pedagogie a lui Dumnezeu. Perioada americană a fost, literar vorbind, una foarte bogată, a scris mult, cu voluptate, angajat, luptător, a avut parte de cele mai sinistre surprize". Copilăria mitropolitului Bartolomeu apare, din spusele teologului clujean, ca o copilărie fericită, înstelată, luminată de pasiunea cititului, iar mai târziu, a scrisului. La seminar s-a bucurat de grija unor dascăli eminenţi, fiind îndrumat apoi spre mari universităţi. Dar cel mai important moment spiritual din viaţa ierarhului a fost decizia de a intra în monahism, despre care Radu Preda spunea că "nu a fost o hotărâre uşoară, dar nici gândită, a fost ca un trăsnet, un pariu". Valeriu Anania rămâne pentru cel pe care l-a inspirat un om cu o inteligenţă sclipitoare, "de multe ori în contradicţie cu smerenia". Numit arhiepiscop al Clujului, IPS Bartolomeu a urmărit şi a luptat pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului - de la amvon şi prin diverse întâlniri -, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii. A sădit în inimile oamenilor învăţătura Evangheliei. Aşa cum spunea teologul Radu Preda, "în cazul mitropolitului Bartolomeu, avem un om de litere, care a devenit un om al Cuvântului".