Conferinţă despre aspectele morale şi sociale ale îmbunătăţirii umane

Între 25 şi 27 aprilie, la Bruxelles, a avut loc o conferinţă europeană, despre Îmbunătăţirea umană (human enhancement) şi aspectele morale, religioase şi etice pe care aceasta le impune, prezentate dintr-o persepectivă a culturii şi religiozităţii europene. Prin Îmbunătăţirea umană (human enhancement) este desemnată orice încercare de a depăşi temporal sau permanent limitările naturale ale corpului uman, fie prin metode naturale sau artificiale. Prin folosirea nanotehnologiei în domeniul medical, a cercetărilor genetice, prin care unele boli şi maladii pot fi prevăzute şi tratate prin intervenţia medicală direct pe genomul omului, a ingineriei genetice, şi a dispozitivelor computerizate care pot fi implantate în corpul uman, persoanele umane pot trăi mai mult, mai confortabil şi pot amâna anumite fenomene care erau în mod natural prevăzute în organismul lor, ca de exemplu îmbătrânirea.

Deşi unele aşteptări ale Îmbunătăţirii umane sunt pretenţioase, ca de expemplu depăşirea efectelor îmbătrânirii şi mărirea duratei de viaaţă a omului la 200 de ani, aceste proceduri şi intevenţii, la limita medicinii şi ştiinţei există. Conferinţa de la Bruxelles la care au participat 50 de reprezentanţi ai unor Bisericii europene, denominaţiuni creştini şi experţi din câmpul medical şi al ştiinţelor medicale, din 18 ţări europene, au încercat să răspundă la următoarele întrebări: Suntem mai fericiţi cu aceste tehnici? Vor contribui la îmbunătăţirea relaţiilor dintre oameni şi aceştia se vor simţi mai confortabil şi mai umani, sau vor conduce la o distinţie mai puţin evidentă dintre uman şi maşinărie, şi dacă este aşa, e bine sau rău? Îmbunătăţirea umană va conduce la o nouă antropologie teologică şi poate schimba relaţia cu Dumnezeu şi cu religia? Conferinţa a fost organizată de Comisia Biserică şi Societate a Conferinţei Bisericilor din Europa (CEC), iar la finalul ei va fi redactat un document care va cuprinde principalele conluzii şi recomandari.