Conferinţă pentru preoţii mehedinţeni
La Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, a avut loc joi, 17 octombrie, conferinţa pastorală de toamnă-iarnă a preoţilor şi cântăreţilor bisericeşti din Episcopia Severinului şi Strehaiei. Evenimentul s-a desfăşurat la Casa Tineretului din municipiu, cu implicarea Sectorului cultural al episcopiei, şi s-a bucurat de prezenţa şi binecuvântarea ierarhului locului, Preasfinţitul Părinte Nicodim.
Acţiunea culturală a fost precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti şi a unei slujbe de Te Deum, la Catedrala episcopală. De la ora 10:00, preoţii, cântăreţii bisericeşti, preotesele, angajaţii protoieriilor, personalul neclerical, stareţii mănăstirilor mehedinţene şi profesorii de religie au luat parte la conferinţa intitulată generic „Alchimia dragostei“, susţinută de prof. univ. dr. Aurora Miloş.
În deschiderea manifestării culturale tematice a fost rostită o rugăciune comună. Pr. Iulian Nedelcu, consilier cultural în cadrul Centrului eparhial şi moderator al evenimentului, a urat bun venit invitaţilor, prezentând vasta activitate profesională a doamnei profesor conferenţiar. A urmat cuvântul de binecuvântare al Preasfinţitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, care a vorbit apoi, cu exemplificări din învăţătura Sfinţilor Părinţi, despre iubirea din cadrul familiei creştine şi importanţa fecioriei pentru tineri, subiect faţă de care chiar ştiinţa modernă aduce argumente favorabile, încurajând abstinenţa până la căsătorie.
Conferinţă despre „Alchimia dragostei“
Prof. Aurora Miloş, cadru didactic al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“ din Timişoara, a adus în discuţie varietatea de forme şi manifestări ale dragostei, prezentând o abordare creştină şi totodată ştiinţifică a iubirii. Printre cele mai importante forme concrete ale sentimentului rămân dragostea faţă de Dumnezeu, de ţară şi de aproapele, care provin atât din sfera afectivă, cât şi din cea cerebrală, raţională, a celui ce le experiază la nivel personal sau interpersonal. Afirmaţiile despre diversele aspecte ale dragostei au fost întărite cu pasaje din Sfânta Scriptură şi chiar din literatura profană, din mitologia romană sau nordică, din Platon, Shakespeare sau Dante Alighieri, a cărui dragoste, Beatrice, pe care o cântă în opera „Divina Comedie“, a fost secole de-a rândul un exemplu de viziune beatică asupra femeii iubite. Toate simţurile omului acţionează armonios, iar uneori conspiră la declanşarea stării amoroase. Un alt aspect surprins de doamna conferenţiar este faptul că iubirea autentică zămisleşte virtuţi, cum ar fi curajul, cinstea, bunătatea sau dărnicia. Sub raport ştiinţific anatomic, prof. Miloş a prezentat centrii nervoşi, hormonii şi celelalte substanţe care produc senzaţia de dragoste şi intră, de cele mai multe ori, în conflict cu raţiunea şi cu percepţia reală a persoanei în cauză, tocmai de aceea se spune că iubirea este oarbă. Împlinirea dragostei, din acest punct de vedere, este naşterea de prunci, care generează alte dimensiuni ale sentimentului, iubirea maternală şi filială. Oxitocina, identificată de cercetători ca hormonul iubirii, are şi rolul de a declanşa durerile facerii, astfel încât fătul să poată veni pe lume. Astfel, se observă dubla sau multipla acţiune a substanţelor şi elementelor chimice sădite de Dumnezeu în om, cu scopul ultim de înmulţire a neamului omenesc şi a dragostei dintre semeni. În aceeaşi ordine de idei, dragostea intrafamilială este icoană desăvârşită a iubirii interpersonale din sânul Sfintei Treimi.
În încheierea conferinţei, cei prezenţi au urmărit un scurtmetraj despre evoluţia ovulului şi transformările embrionare care culminează cu naşterea copilului, rodul iubirii dintre două persoane. Filmat în timp real cu ajutorul tehnologiei 3D, fătul creşte într-un mod impresionant, este ţesut „cu măiestrie şi pricepere“, după cuvintele psalmistului, printr-o lucrare deosebit de intimă între părinţi şi Dumnezeu, Care îl înzestrează cu suflet conştient şi raţional. Concluzia întâlnirii a stat sub semnul cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, de la Corinteni, capitolul XIII: „Dragostea nu cade niciodată“.