Conferinţă preoţească în Arhiepiscopia Dunării de Jos
În Catedrala Arhiepiscopală din Galați a avut loc marți, 14 mai, Conferința pastoral-misionară de primăvară a clericilor din cele opt protopopiate ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos. După slujba Sfintei Liturghii, săvârșită de un sobor de preoţi de la parohii din zonele rurale ale eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a prezidat lucrările conferinței. La final au fost acordate distincţii preoţilor implicaţi în activitatea misionară a Bisericii.
După Sfânta Liturghie, a urmat o slujbă de pomenire pentru Patriarhii Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu, pentru vrednicul de pomenire Episcop Melchisedec Ştefănescu, la împlinirea a 127 de ani de la trecerea la cele veşnice, precum şi pentru preoţii, învăţătorii, primarii gospodari şi toţi binefăcătorii comunităţilor săteşti adormiţi în Domnul, ne-a transmis părintele consilier eparhial Rareș Bucur. Lucrările şi dezbaterile conferinței au fost organizate conform tematicii Anului omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari).
În cuvântul de deschidere a conferinței, IPS Părinte Arhiepiscop Casian a prezentat obiecte şi documente vechi de la biserica din satul Fundeanu, judeţul Galaţi, care au aparţinut părintelui Constantin Varlam, un vrednic slujitor din partea de nord a eparhiei, care a trecut prin nenumărate suferinţe în perioada comunistă. „Părintele Constantin Varlam provenea dintr-o familie de oameni gospodari și de frunte ai satului, ceea ce a dus la izgonirea sa din comunitate de către regimul comunist. Astfel că, într-o noapte din vara anului 1950, părăsește catedra, enoriașii, gospodăria și terenurile moștenite de la părinți și se refugiază în pădurile Vrancei, lângă localitatea Cârligele. Din mărturia credincioșilor din această localitate, în ultima parte a vieții a trăit pe lângă o stână ca păstor, iar în anul 1954 i-a fost găsit trupul neînsuflețit în pădurea de lângă satul Cârligele, fiind înmormântat în cimitirul acelei localități. Nici familia preotului nu a avut o viață liniștită. Prezbitera Eufrosina a fost deportată cu domiciliu forțat timp de 14 ani, fiind bucătăreasă la o familie de unguri. De la Tutova i s-a interzis să-și ia bagajele, care au rămas pe peronul gării. Le-a fost confiscată averea constând în 1.000 de oi și 100 ha de terenuri agricole, iar casa preotului a fost transformată în CAP, în curte construindu-se grajdurile. Copiii preotului, Ioan și Vasile, au avut de suferit pe băncile școlii fiindcă erau fii de preot. Aceștia, în anul 1994, au mers în localitatea Cârligele și au deshumat osemintele tatălui lor, care a fost găsit fără craniu, și au fost reînhumate în cimitirul bisericii din satul Fundeanu, împreună cu ale prezbiterei Eufrosina, aduse de la Brașov după 44 de ani de pribegie”, a spus Arhiepiscopul Dunării de Jos.
În continuare, mai mulţi preoţi din satele eparhiei unde în perioada Postului Mare au fost desfăşurate activităţi pastoral-misionare au prezentat succinte portrete ale unor personalităţi de seamă care constituie repere autentice de vieţuire în satul românesc.
În partea a doua a conferinţei, toţi cei prezenţi au vizionat un film documentar despre satul românesc din zona Dunării de Jos, în care au fost prezentate activităţile pastoral-misionare, culturale şi social-filantropice desfăşurate în perioada Postului Mare în satele eparhiei, realizat în cadrul Biroului de presă al eparhiei. Mirel Bănică, antropolog, sociolog şi cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, a susținut o prelegere intitulată „Ortodoxia Românească în vatra satului la 30 de ani după căderea comunismului”. Toţi participanţii la conferinţă au fost invitaţi în incinta Centrului eparhial la o agapă tradiţională.