Conferinţă şi expoziţie în memoria preotului Petru Gh. Savin
Astăzi, de la ora 18:00, în incinta Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie“ al Parohiei „Sfântul Pantelimon“ din Bucureşti, vor avea loc două manifestări interesante dedicate memoriei preotului Petru Gh. Savin.
Mai întâi, domnul Octavian-Dumitru Marinescu va susţine conferinţa „Mănăstirea Văcăreşti, locul de amară închisoare a părintelui Petru Gh. Savin“, iar după aceea se va vernisa o expoziţie având titlul „Slujire şi misiune la Biserica Sf. Pantelimon - Foişorul de Foc în epoca Ciumei Roşii“ (Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din Bucureşti în analele CNSAS). Partea I: „Cazul părintelui Petru Gh. Savin“.
Susţinătorul conferinţei este şi autorul cărţii „Mănăstirea Văcăreşti din Bucureşti de la origini până astăzi“, care a apărut la Editura BASILICA a Patriarhiei Române, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Dublul eveniment se desfăşoară ca recunoştinţă pentru faptul că inimosul preot, îndrăgitul cărturar Petru Gh. Savin, a fost pentru nouă ani slujitor la Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din Bucureşti.
Preotul comemorat a fost cercetat şi închis la închisorile Rahova 3 (Ghencea) şi Văcăreşti, după instaurarea comunismului fiind permanent suspectat de activitate ostilă regimului, principala „vină“ atribuită lui fiind aceea că era fratele renumitului teolog Ioan Gh. Savin, despre ale cărui principii interesante de bioetică s-a discutat public pentru prima dată în cadrul conferinţei „Mărturii despre viaţa de dincolo de moarte“ din data de 13 mai 2015.
Aceste două activităţi culturale, dar şi de recuperare a istoriei recente - aflată în legătură directă cu viaţa sfântului locaş ocrotit de Sfântul Mare Mucenic Pantelimon - sunt organizate de Departamentul pentru copii şi tineret „Ateneul Sfântului Pantelimon“ al acestei parohii bucureştene.
Curajul mărturisirii părintelui Petru Gh. Savin
Era în noaptea de 14-15 aprilie 1952, când părintele Petru Gh. Savin a fost reţinut la solicitarea Regiunii de Securitate Constanţa, fiind suspectat că „nutreşte sentimente duşmănoase regimului actual, mai ales datorită faptului că are pe fratele său (Ioan Gh. Savin - n.n.) arestat“. Aşa se face că, după nouă ani de slujire preoţească la Biserica „Sfântul Pantelimon“-Foişorul de Foc din Bucureşti, hărţuit fiind, părintele Petru Gh. Savin se vede silit să se transfere în 1949 la Biserica „Adormirea“ I din Constanţa. Aici, probabil revoltat de arestarea fratelui său în mai 1950, deşi se ştia „urmărit“, avea să-şi manifeste făţiş opoziţia faţă de regimul comunist în predicile şi cuvântările sale, luptând pentru păstrarea icoanelor atât în spaţiul public, cât şi în cel privat. „Astăzi, întâlniţi oameni necredincioşi la tot pasul, se întind curse la tot pasul, dar voi, credincioşi, feriţi-vă de ele! Stăpânirea de azi luptă pentru pace, dar acesta este strigătul Bisericii de aproape 2.000 de ani. (...) Am umblat cu botezul de «zi întâi» şi în multe case ale muncitorilor nu am văzut icoane, iar în casa unui doctor cu ştiinţă de carte am văzut icoana“, afirma într-o predică monitorizată de Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa. Însă ceea ce i-a scandalizat cel mai tare pe securişti, care au încercat să îl determine pe părintele Petru Gh. Savin să-şi schimbe atitudinea şi chiar i-au atras atenţia că „dacă va continua activitatea sa antidemocratică va suferi consecinţele“, a fost cuvântul pe care l-a ţinut în cadrul Conferinţei Protopopeşti din 23 martie 1950: „Biserica colaborează cu Statul numai ca să fie lăsată să-şi îndeplinească rosturile ei. Din şcoală s-au scos icoanele. Nu cred ca sectele să fie agenţi ai imperialismului. Să activăm numai în cadrul Bisericii şi să facem numai ce se poate face în vremurile actuale“. Astfel, în ziua de 29 aprilie 1950, părintele Petru Gh. Savin „afirmă faţă de un alt preot din Constanţa că nu mai poate răbda cu aceştia (securiştii - n.n) din Constanţa care au început teroarea preoţilor“ şi credea că aceşti preoţi „ar trebui să facă imediat un memoriu la Patriarh spre a-l preda Ministerului de Interne pentru a se lua măsuri, căci în condiţiunile acestea nu se mai poate trăi“. Practic, părintele Petru Gh. Savin reclama deschis şi fără menajamente „neplăcerile din partea securităţii“, fapt ce a făcut ca Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa să-l considere „element duşmănos al democraţiei“.
A fost supravegheat îndeaproape de Securitate, care avea să constate printre altele şi faptul că între el şi preotul care a venit prin transfer în locul lui la Biserica „Sfântul Pantelimon“, părintele Gheorghe Sorescu, exista o intensă corespondenţă. Spre exemplu, Securitatea avea să intercepteze o scrisoare în care părintele Petru Savin îi solicita părintelui Gh. Sorescu să îi trimită cărţi pe care intenţiona să le împartă apoi credincioşilor din Constanţa. „Tot în acest sens, pe ziua de 14 martie a.c., interceptându-i-se o scrisoare, s-a constatat că prin aceasta cerea preotului Gh. Sorescu, fost consilier referent la Episcopia Constanţa, actualmente domiciliat în Bucureşti, pe strada Traian nr. 240, să facă tot posibilul şi să-i procure orice fel de material de colportaj întrucât are mare nevoie de el“, nota Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa. Autorul majorităţii acestor broşuri pe care Securitatea le-a suspectat de samizdat nu era altul decât însuşi părintele Petru Gh. Savin, care fusese decorat cu „Răsplata Muncii pentru biserică“ la propunerea Episcopiei Dunării de Jos (1921) şi, tot la propunerea autorităţilor bisericeşti, cu distincţia „Coroana României“ în grad de cavaler pentru merite culturale, ca autor de cărţi şi scrieri (1925). Anchetat de Securitate, avea să mărturisească faptul că avea nevoie de aceste cărţi pentru alfabetizarea credincioşilor săi, întrucât remarcase faptul că aceştia nu ştiau să citească. În acest sens, într-o declaraţie autobiografică cerută de Direcţiunea Regională de Securitate Constanţa, s-a declarat bucuros că, pe teren cultural şcolar, „a putut fi de folos la lichidarea analfabetismului şi ridicarea nivelului cultural“.
În cele din urmă, sub pretextul general că „era rudă de înalt demnitar“, părintele Petru Gh. Savin avea să fie închis pentru 5 ani.