Conferinţe pastoral-misionare, în Episcopia Dunării de Jos - O mărturisire mereu actuală: Scriptură şi Liturghie

Clerul Episcopiei Dunării de Jos s-a întrunit în zilele de 17, 18 şi 20 iunie a.c., pentru a se ruga şi a sluji împreună şi pentru a medita la sensul şi la importanţa Sfintei Scripturi şi a Sfintei Liturghii în viaţa preoţilor şi a credincioşilor lor. Organizate în continuarea sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh, într-un cadru natural şi bisericesc deosebit, la Aşezământul social-filantropic „Sf. Pantelimon“ din Lacul Sărat - Brăila, întrunirile au adunat şi au arătat energiile spirituale ale slujitorilor sfintelor altare într-o mărturisire comună a unităţii şi a solidarităţii preoţeşti. Sfânta Scriptură şi Sfânta Liturghie - punctele de discuţie - s-au constituit în subiecte de interes pentru o evaluare realistă a religiozităţii creştinilor din judeţele Galaţi şi Brăila.

La aniversarea a 320 de ani de la tipărirea primei ediţii integrale a Sfintei Scripturi în limba română (Biblia de la Bucureşti, 1688) şi a 500 de ani de la tipărirea pe teritoriul ţării noastre a primului Liturghier (Liturghierul lui Macarie ieromonahul, 1508), clerul de la Dunărea de Jos a fost invitat să mediteze şi să consemneze, în diferite forme, pe marginea celor două teme atât de importante slujirii preoţeşti: Scriptura şi Liturghia. În pregătirea conferinţelor pastoral-misionare de primăvară, toţi preoţii din parohii şi ieromonahii din mănăstiri care au fost hirotoniţi după anul 1990 s-au oprit, chiar şi pentru scurtă vreme, la câteva dintre înţelesurile spirituale ale celor două subiecte, care formează, împreună, însăşi inima vieţii bisericeşti. Au fost remarcate teme precum: „Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii“, „Citirea şi cunoaşterea Sfintei Scripturi - mijloace de înţelegere a voii lui Dumnezeu faţă de lume“, „Sfânta Liturghie în viaţa Bisericii“, „Explicarea Sfintei Liturghii“, „Ediţii ale «Liturghierului» pe pământ românesc“, „Sfânta Scriptură şi cultul ortodox“ ş.a. Rezultatul? O plină de speranţă întoarcere spre studiu teologic şi meditaţie duhovnicească, în tradiţia Sfinţilor Părinţi şi a sfintelor învăţături ale Bisericii noastre. Semne văzute ale comuniunii preoţeşti Întrunirile preoţeşti au debutat, fireşte, cu slujirea în sobor a Sfintei Liturghii de către toţi preoţii din protopopiatele Tecuci, Covurlui şi Nicoreşti (17 iunie), Galaţi şi Tg. Bujor (18 iunie), Brăila, Făurei şi Însurăţei (20 iunie), într-un spaţiu special amenajat lângă Aşezământul social-filantropic „Sf. Pantelimon“ de pe malul Lacului Sărat. Sub protia Preasfinţitul Episcop Casian, preoţii prezenţi s-au manifestat ca un organism viu, plin de bucuria prezenţei şi a lucrării harului Duhului Sfânt, cântând şi lăudând pe Dumnezeu. De aceea, şi Chiriarhul Dunării de Jos remarca: „Slujind cât mai des Sfânta Liturghie, realizăm că doar ea ne poate aduna, uni şi bucura cu adevărat. Înţelegem, de asemenea, că cea mai profundă cale de a înţelege Sfintele Scripturi este tot slujirea liturgică şi că, de fapt, Scripturile se împlinesc desăvârşit în Liturghie. De aceea, Mântuitorul le-a spus iudeilor în sinagoga din Capernaum: «Astăzi, s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre» (Luca 4, 21) şi tot de aceea Mântuitorul s-a arătat desăvârşit ucenicilor la Emaus, după ce le-a tălmăcit Scripturile pe cale. Cuvintele din Scripturi se împlinesc în Taină, şi Taina este măsura ultimă a Cuvântului lui Dumnezeu din Scriptură. Iar Liturghia, Taină a vieţii veşnice, şi Scripturile, cuvintele vieţii veşnice, sunt semnele văzute ale unităţii Bisericii şi ale comuniunii noastre liturgice, ca slujitori ai lui Dumnezeu şi ai Tainelor Lui“. După slujirea Sfintei Liturghii şi împărtăşirea celor prezenţi, conferinţele au continuat, mai întâi, cu susţinerea referatelor selectate ca fiind cele mai bune dintre cele întocmite de slujitorii sfintelor altare, apoi cu discuţii pe marginea temelor în discuţie. Scriptura - pâinea noastră cea de toate zilele Pe lângă aspectele teologice şi istorice abordate, au fost subliniate diferite metode de conştientizare a creştinilor ortodocşi în legătură cu citirea Scripturii. „Fără de cetirea Sfintei Scripturi“ în limba pe care o înţelegem „easte fără de putinţă... ca să cunoaştem şi pre înşine şi pre Dumnezău...“, scria Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti, în Predoslovia Bibliei de la Bucureşti, căci învăţătura Scripturii este „ca sunetul unei trâmbiţe cereşti, ce răsună în urechile tuturor celor ce cred în Iisus, ca să poată la cei grijnici să aţâţe pofta şi dragostea, iar la cel leneş să scuture trândăvia şi răutatea“. De aceea, şi luările de cuvânt ale slujitorilor sfinţiţi au fost cât se poate de realiste: „Aşa cum nu există morală fără religie, tot aşa nu există credinţă creştină adevărată fără Scriptură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că, dintotdeauna, «cauza relelelor din lume este necunoaşterea Scripturii». Întoarcerea noastră la Evanghelie este, de aceea, mai mult decât firească şi necesară, dar nu în sensul de a o citi o dată pe săptămână la o slujbă bisericească, ci de o face pâinea cea de toate zilele, a noastră şi a enoriaşilor noştri“, e evidenţiat, de asemenea şi pr. Mihai Roşu, de la parohia „Sf. Gheorghe“ - Tecuci. Programe parohiale de studiu biblic Pentru a veni în întâmpinarea unor astfel de dificultăţi, menţionăm că Centrul eparhial al Dunării de Jos a iniţiat, de mai mulţi ani, cu bune rezultate, un program parohial de lectură şi exegeză biblică, care a fost aplicat la început la nivelul unor parohii-pilot, iar apoi a fost generalizat pe întreg cuprinsul eparhiei. Realizările promiţătoare de la nivelul unor parohii nu trebuie să creeze o impresie triumfalistă în legătură cu interesul creştinilor pentru lectură teologică sau scripturistică. Se remarcă, în general, că tinerii şi vârstnicii sunt mai motivaţi spre studiu, dar şi că, la nivelul vârstei de mijloc, interesul este deosebit de scăzut. Analizele sociologice sunt, în acest caz, binevenite: „În cadrul unei anchete sociologice intitulate «Influenţa Bisericii asupra comportamentului uman», efectuată în anul 2006, în parohia Lacul Sărat, pe un eşantion de 36 de familii, dintr-un total de 365, la întrebarea «Citiţi cărţi bisericeşti?» Au răspuns «Foarte mult» şi «Mult» un procent total de 13,26%. Trebuie remarcat că, spre exemplu, pentru persoanele cu vârste între 14 şi 17 ani procentul a fost de 11,76%, pentru cele între 67 şi 85 de ani - 28,57%, iar pentru cele între 36 şi 45 de ani - 0%! Implicaţiile misionare ale acestui rezultat sunt uşor de înţeles şi de analizat“, a explicat pr. dr. Ovidiu Soare, parohia Lacul Sărat. Cauze şi remedii privind absenţa de la Liturghie O a doua mare temă de discuţie a reprezentat-o Sfânta Liturghie, atât prin prisma studiului liturgic, istoric şi tipiconal, cât şi prin cea a importanţei misionare pentru viaţa parohiei şi a credincioşilor. Unul dintre subiectele de maxim interes al fost cel al frecvenţei la biserică. Au fost analizate cauzele, dar şi remediile absenteismului liturgic. Concluziile discuţiilor purtate se vor concretiza, pe viitor, în iniţiative parohiale pe care preoţii le vor împrumuta din chiar experienţa pastorală a colegilor lor. „De ce nu vin credincioşii la biserică? Pentru că, spun ei, «Slujba este lungă şi plictisitoare», «Eu mă rog acasă», «Îl port pe Dumnezeu în suflet», «Eu nu am păcate» şi alte asemenea acestora. Cauzele sunt, încă, mai multe: ruşinea, frica, nepăsarea, uneori aglomeraţia sau frigul, programul şcolar sau de pregătire al tinerilor, problemele familiale, oboseala, petrecerile de week-end, munca la câmp, întâlnirile de familie şi multe altele. Pentru toate aceste cauze, preotul trebuie să găsească strategii potrivite de abordare a fiecărei categorii de persoane, pentru a-i aduce pe toţi la Dumnezeu. Pe lângă activităţile liturgice şi catehetice specifice din biserică, parohia noastră a gândit programe îndreptate către cei care nu frecventează biserica: vizite la domiciliul lor, organizarea de pelerinaje, prezenţa preotului în şcoală. Ca efect direct, numărul tinerilor activi din biserică a crescut în ultimii ani în mod evident“, a prezentat pr. Dimitrie Damian, parohia „Sf. Gheorghe“ - Brăila. Luările de cuvânt au evidenţiat importanţa deosebită a vizitelor pastorale la locuinţelor credincioşilor, în afara programului consacrat de vizite cu prilejul posturilor, al Crăciunului sau al Bobotezei. După o evidenţă întocmită la nivelul protopopiatului Brăila, spre exemplu, cei 59 de preoţi de parohie au efectuat, pe parcursul semestrului I al anului 2008, 1.530 de astfel de vizite pastorale, de care au beneficiat un număr de 5.503 credincioşi. Este mult? Este puţin? Realităţile misionare de viitor vor răspunde, probabil, la aceste întrebări. Sărăcia - un impediment liturgic? În încercarea de a analiza realist fenomenul religios actual, întrunirile preoţeşti nu au ocolit nici problemele sociale majore cu care se confruntă majoritatea credincioşilor din parohii. Poate deveni sărăcia o cauză a absenteismului liturgic? Răspunsul, dar şi soluţia au fost furnizate de un tânăr preot din zona Tg. Bujor: „Credincioşii lipsiţi de posibilităţi materiale din parohia noastră se jenau să vină la biserică, pentru că nu puteau să dea la sfântul altar un pomelnic. Le-am spus atunci să-şi trimită copiii. Lor nu le era ruşine să vină doar cu pomelnicul, fără obolul pentru biserică. Aşa, prin ei, am păstrat şi credincioşii la sfintele slujbe, şi am adus şi mulţi copii, care veneau singuri sau cu părinţii şi bunicii lor la Sfânta Liturghie“, a spus pr. Doru Arghiri, de la parohia Vlădeşti. Nu în ultimul rând, o cale sigură de a strânge toţi creştinii în dragostea Mântuitorului Hristos şi în Biserica Sa este rugăciunea, fie liturgică, comunitară, fie particulară. Unul dintre preoţii prezenţi a evidenţiat exemplul, nu lipsit de importanţă, al preotului rugător pentru păstoriţii săi. „Dragostea noastră faţă de credincioşi nu se reflectă numai în acţiunile misionare şi sociale pe care le întreprindem, ci şi în timpul pe care îl petrecem, seară de seară, rugându-ne pentru toţi enoriaşii noştri şi mai ales pentru cei cu probleme deosebite, pe care îi avem înscrişi într-un pomelnic personal. Pomenirea lor la sfintele slujbe şi în rugăciunea personală le dă mare nădejde de vindecare şi întărire sufletească şi, prin ei, şi nouă, tuturor“, a evindenţiat pr. Cătălin Vătafu, de la parohia Pechea IV.