Copiii neglijaţi de părinţi riscă să devină dependenţi de droguri

Vom vorbi, în cele ce urmează, despre consumul de droguri al tinerilor, ca o consecinţă a dezinteresului, neimplicării sau implicării parţiale a părinţilor în viaţa acestora. Categoria cea mai expusă şi cea mai afectată de această boală a consumului sau dependenţei de droguri este cea a copiilor, a tinerilor, atât cei care şi-au petrecut copilăria în preajma unei persoane bolnave de alcoolism, cât şi cei care, cu toate că provin din familii cu o situaţie socio-profesională sau materială de invidiat, au căzut ei înşişi în capcana drogurilor.

Din nefericire, în zilele noastre asistăm la pericolele care pândesc generaţia tânără, cei care vor fi părinţii de mâine. Unul dintre acestea este consumul de substanţe adictive (alcool consumat împreună cu anumite medicamente, cu plante etnobotanice, cu diverse prafuri realizate prin combinaţii de substanţe chimice; ecstasy sau marijuana), care însoţeşte orice distracţie, ieşire în club sau întâlnire cu "prietenii". Trist este faptul că cea mai mare parte a tinerilor consideră consumul de droguri ca fiind ceva normal. De aceea, primim adesea din partea lor răspunsuri de genul: "Toată lumea consumă, eu de ce nu aş con-suma?!". Răspunsul cel mai potrivit este următorul: da, este adevărat, toată lumea din grupul din care faci tu parte consumă, nu şi ceilalţi din afara lui! Iar o scuză de acest gen nu simplifică deloc consecinţele negative ale consumului de droguri şi nici nu reduce riscul instalării dependenţei, care se realizează în mod diferit de la o persoană la alta. Se vorbeşte adesea despre conflictul dintre generaţii, însă, în aceeaşi măsură, este pusă în discuţie problema educării părinţilor în vederea creşterii şi instruirii propriilor lor copii. Oare de ce? Este clar că, pe de o parte, se aşteaptă mult de la părinţi, ca persoane mature, însă, pe de altă parte, tentaţiile la care sunt expuşi tinerii zilelor noastre sunt foarte dure. Drogurile, un fals refugiu cu urmări grave Fiecărei etape de viaţă sau fiecărei categorii de vârstă îi sunt specifice anumite nevoi, probleme, preocupări, dureri sau suferinţe, asemănătoare ca importanţă, intensitate sau implicare. Astfel, nici tinereţea, nici bătrâneţea nu sunt lipsite de durere. Nu este corect din partea noastră să minimalizăm problemele copilăriei sau ale tinereţii doar pentru că am depăşit această etapă; să recunoaştem cu onestitate, în primul rând faţă de noi înşine, că tinereţea este grea atunci când eşti tânăr. La fel putem spune şi despre adolescenţă, care este o perioadă foarte delicată şi dificilă, prin care am trecut cu toţii şi vor trece generaţii la rând. Nici copiii noştri aflaţi la această vârstă nu-i cunosc caracteristicile la nivel teoretic, ei doar o trăiesc; de aceea au nevoie de cineva care să le explice că, de exemplu, răbufnirile sau stările de nervi fără un motiv anume sunt absolut fireşti în perioada adolescenţei. În cazul în care acest cineva nu există sau nu are timp pentru explicaţii, tinerii noştri se refugiază într-o lume imaginară, artificială, temporară şi cu urmări grave. Ca să-i putem înţelege pe copiii noştri care se află în această etapă de viaţă, e necesar în primul rând să ne întoarcem privirile dinspre grijile zilnice, care nu se finalizează niciodată, să ne aplecăm asupra lor şi doar să-i ascultăm. De la părinţii cu care lucrăm în cadrul Centrului de recuperare a persoanelor dependente de alcool/droguri al Fundaţiei "Solidaritate şi Speranţă" din Iaşi aflăm numeroase variante de răspuns: "Muncim ca lor să nu le lipsească nimic", "Noi pentru ei muncim", "Dacă eu nu am avut, măcar el să aibă de toate". Însă, purtând aceeaşi discuţie cu copiii aceloraşi părinţi, aflăm că ei, în ciuda faptului că au tot ce-şi poate dori un copil din punct de vedere material, suferă enorm din cauza lipsei de atenţie şi afecţiune care nu pot fi substituite cu nimic material. "Sănătatea copiilor depinde de purtarea părinţilor" Cauzele consumului de droguri pot fi diverse: anturaj, curiozitate, plictiseală, teribilism, plăcere, dorinţa de a fi parte dintr-un grup. Dacă mergem mai departe cu întrebările, descoperim că adevăratele motive ale consumului, dincolo de cele enumerate anterior, au rădăcini adânci în familiile din care provin. În cazurile de dependenţă în rândul tinerilor au existat rezultate pozitive într-un timp relativ scurt acolo unde părinţii au fost alături de copiii lor şi s-au implicat în recuperarea acestora, acceptând să adopte un alt tip de comportament decât cel de până atunci. Astfel, rolul părinţilor în viaţa copiilor, în comparaţie cu alţi factori educaţionali (şcoala, biserica, societatea), este cel mai important. Din acest motiv este necesar, în calitate de părinţi, să conştientizăm şi să ne asumăm întreaga responsabilitate a instruirii propriilor copii, dar şi o parte din nereuşitele acestora. Este recomandat să nu învinuim şcoala sau societatea, deoarece, pe de o parte, riscăm să nu rezolvăm problema niciodată, iar pe de altă parte trebuie să recunoaştem că în aceeaşi şcoală sau societate vieţuiesc şi copiii noştri care consumă, dar şi o mare parte dintre tineri care au avut forţa, alimentată în familiile lor, să evite "întâlnirea" cu drogurile. De asemenea, pentru tineri este foarte importantă atitudinea părinţilor faţă de ei şi implicarea în viaţa lor, dar, mai mult decât atât, ei sunt atenţi şi rămân profund marcaţi de comportamentul părinţilor între ei. Armonia din familie sau, dimpotrivă, conflictele şi neînţelegerile dintre părinţi au efecte grave în special asupra copiilor. Aşadar, sănătatea fizică, psihică şi spirituală a copilului depinde în cel mai înalt grad de purtarea părinţilor lui. Spune o zicătoare rusească: "Copilaşul e ca aluatul, ce-ai frământat aceea creşte", iar alta, chinezească, o întăreşte: "Ai sădit păr? Nu aştepta piersici".