„Covoarele zburătoare“ ale preotesei din Botiza
Victoria Berbecar, soţia preotului Isidor Berbecar din Botiza, judeţul Maramureş, artistă apreciată pentru covoarele sale pe care le-a purtat prin toată lumea, a fost prezentă vineri, 10 ianuarie 2014, cu câteva lucrări în „Camera de oaspeţi“ din cadrul expoziţiei „Quod Erat Demonstrandum“, de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, a lui Mircea Cantor, unul dintre artiştii români cu cea mai mare vizibilitate pe plan internaţional în momentul de faţă.
Într-un spaţiu ce defineşte cosmosul, în care prin lucrările expuse de Mircea Cantor se recompune receptiv, într-o viziune conceptuală originală, complexitatea Creaţiei, în general, şi a omului în special, prin mişcare, sunet, obiect şi imagine, cele 16 covoare ale preotesei Victoria Berbecar adaugă, întregitor spaţiului, prospeţimea, frumuseţea şi curăţia culorii originare a începuturilor lumii.
„Am fost invitată de artistul vizual Mircea Cantor pentru a vorbi despre covorul maramureşean şi despre potrivirea motivelor lui cu ceea ce dânsul realizează ca artă modernă. În «chimia» lor naturală, adică în autenticitatea şi căldura lor sufletească pe care le oferă spaţiului în care sunt expuse, aceste motive aduc în contemporaneitate arta veche maramureşeană. «Filosofia» acestor covoare dovedeşte că ţăranul din Maramureş a ştiut întotdeauna să descopere frumosul din natură, să şi-l aducă în casă, să-l apropie şi să-i confere continuitate, să devină un element împământenit al Creaţiei lui Dumnezeu, prin câteva motive: bărbatul, reprezentat în prim plan, obiectele pe care le foloseşte, bradul, care simbolizează arborele vieţii, femeia, care aduce viaţă, copilul, ca rod al vieţii, apa, care o întreţine, şi prin romb, care simbolizează soarele. Toate definesc, în fond, universul, lumea, Creaţia“, ne-a mărturisit preoteasa Victoria Berbecar.
Referitor la acest eveniment, artistul Mircea Cantor, „locuitor al pământului“, cum se defineşte, ne-a declarat: „În acest spaţiu există o «Cameră de oaspeţi» a lui Mircea Cantor, în care, lunar, am invitat prieteni artişti, artizani, muzicieni cu care am simţit o anumită afinitate spirituală, conceptuală, cu care am colaborat de-a lungul timpului şi pe care am ţinut foarte mult să-i am alături de mine în această expoziţie. Preoteasa Victoria Berbecar se află printre ei. Am cunoscut-o în 2007, când am descoperit, practic, Maramureşul. Pregăteam o expoziţie la Muzeul de Artă Modernă din Oxford - Anglia, şi doream să realizez un covor maramureşean, după ideile mele, în care pe lângă motivele tradiţionale să introduc... îngeri şi avioane! Din această perspectivă, doamna preoteasă mi-a oferit ajutor. Eu cred că Victoria Berbecar este un „profet» al covoarelor maramureşene, care a păstrat în lucrările ei o linie autentică, nepătată, a motivelor ancestrale, a coloritului natural al lânii, şi nu s-a compromis odată cu globalizarea. Ea a rămas un erou ducând mai departe, în ciuda vremurilor, spiritualitatea acestei tradiţii, beneficiind de o apreciere internaţională“.
Covoarele Victoriei Berbecar au fost prezente în multe expoziţii personale de profil, printre care amintim câteva vârfuri: „La Maison Française“ din Washington - SUA, Castelul din Parma - Italia, „Peruwelz Cultural Centre“ din Belgia, Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti etc.
Mircea Cantor este unul dintre cei mai apreciaţi artişti conceptuali ai lumii. În 2011, a primit „Prix Marcel Duchamp“, cea mai înaltă distincţie artistică franceză acordată unui tânăr artist, după ce în 2004 câştigase „Prix Ricard“. Lucrările sale se află în colecţiile permanente ale unor instituţii ca MoMA (New York) sau Centre Pompidou (Paris), dar şi în colecţii private precum cea a lui Yvon Lambert, galerist care îl şi reprezintă.