Crâmpeie din lumea satului bistriţean de altădată

Un articol de: Grigore Sâmboan - 14 Feb 2014
De mai bine de un an, parohul din localitatea bistriţeană Nepos, părintele Vasile Rus, se străduieşte să recupereze lumea pierdută a satului someşan de altădată. A adunat sute de fotografii cu valoare istorică, de la  familiile din parohia pe care o păstoreşte.
 
În demersul său, părintele a descoperit imagini care ilustrează podul vechi de lemn din Nepos, construcţie care astăzi nu mai este, sau case din sat, imortalizate în jurul anului 1900. Totodată a scos la lumină obiceiuri din viaţa oamenilor de aici şi fotografii care dau mărturie despre momentele marcante din viaţa religioasă a comunităţii. Amintim sfinţirea bisericii ortodoxe cu hramul „Buna Vestire“, eveniment ce a avut loc în anul 1968 şi la care a fost prezent vrednicul de pomenire arhiepiscop Teofil Herineanu. Nu lipsite de importanţă sunt şi portretele militarilor din sat, care au luptat în armata austro-ungară în preajma anului 1870 sau în Romania, în perioada regalităţii. Acestora li se adaugă portretele unor personalităţi ale localităţii Nepos: doctori, profesori, avocaţi şi preoţi. Toate aceste fotografii care dau mărturie despre trecutul vărărenilor - Vărarea este vechea denumire a localităţii Nepos - şi despre trăirea lor pe aceste meleaguri încărcate de istorie, au fost adunate şi postate pe internet, pe blogul http://vararea.wordpress.com. Se intenţionează ca pe viitor imaginile să fie publicate într-un album.

O invitaţie deschisă la neuitare

Demersul monografic al părintelui Vasile Rus a fost apreciat de consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, pr. Bogdan Ivanov.
 
„Memoria nu este doar un reflex al inteligenţei, ci este efortul recunoştinţei fără de trecutul care ne defineşte ca persoane, dar mai ales grija faţă de viitorul ale cărui temelii sunt în mâinile noastre. Memoria învie oameni peste care istoria a aşternut uitări, readuce la lumină locuri asupra cărora a vegheat doar Dumnezeu şi mai puţin istoria, care a ales doar ce crede de cuviinţă să transmită mai departe viitorului. Dar memoria rămâne spaţiul în care neuitarea omului se întâlneşte cu neuitarea lui Dumnezeu, într-un necurmat timp al învierii. Nu întâmplător se spunea că memoria este paradisul din care nu putem fi izgoniţi şi în care ne regăsim rădăcinile, drumul şi dorinţa de a merge mai departe în istorie şi puterea de a nu uita niciodată cine suntem“, a spus pr. Bogdan Ivanov, adăugând că, astfel, reconstituirea istoriei unor oameni şi locuri din trecut şi orice recurs la memorie este în primul rând un gest de recunoştinţă, dar şi o faptă bună făcută de dragul unor oameni şi timpuri care sunt de acum în grija lui Dumnezeu.
 
„În acest univers de vie recunoştinţă se înscrie şi efortul lăudabil al părintelui Vasile Rus, din Parohia Nepos, care a readus la viaţă, într-o foarte bogată monografie în imagini, o lume de oameni harnici şi credincioşi din Vărarea Veche. Din curiozităţi şi descoperiri, părintele Vasile a reconstruit fragmente din viaţa acestei importante comunităţi de pe valea Someşului, în toată complexitatea ei, pornind de la istoria şi locurile acestei vetre româneşti, continuând cu evenimentele care i-au marcat istoria sacră şi profană, dar şi cu familiile, preoţii, dascălii, militarii, oamenii şi copiii care au umplut cu viaţă acest spaţiu“, a precizat pr. Bogdan Ivanov. 
 
De asemenea, aşa cum arată consilierul cultural al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, o secţiune importantă, care dă şi mai mare valoare acestei monografii în imagini este cea dedicată ocupaţiilor oamenilor din zonă, precum oieritul, vânătoarea, tăiatul lemnelor sau prăşitul, toate în documente fotografice de primă valoare.
 
„Dincolo de valoarea istorică a acestei monografii, care adună imagini provenite din diferite colecţii particulare sau publice şi care ne arată că lumea rurală avea conştiinţa memoriei, acest demers singular în peisajul virtual este o invitaţie deschisă, pe care părintele Vasile Rus ne-o face la neuitare şi la descoperirea de oameni şi locuri în care simplitatea şi curăţia era norma vieţii de zi cu zi“, a încheiat pr. Bogdan Ivanov.