Credinţa strămoşilor în venirea Fiului lui Dumnezeu

În Duminica dinaintea Naşterii Domnului s-a făcut pomenirea Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos. În cuvântul de învăţătură rostit ieri în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit despre pregătirea poporului evreu pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos la plinirea vremii.

 

Genealogia Mântuitorului redactată de Sfântul Evanghelist Matei la începutul Evangheliei sale, numită şi „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul Lui David, fiul lui Avraam“, începe cu patriarhul Avraam şi urcă pe linie bărbătească până la Domnul Hristos. „Vedem în Evanghelia după Matei că generaţiile de oameni de la Avraam până la Hristos se împart în trei grupe de câte 14 generaţii. Această împărţire în trei grupări este legată şi de trei perioade de timp: de la Avraam până la David, de la David până la strămutarea în Babilon şi de la strămutarea din Babilon până la Iisus Hristos. Prin cifra trei ni se arată lucrarea tainică a Sfintei Treimi în omenire pentru că Cel care se va naşte pentru mântuirea lumii, Mesia, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime. În Evanghelia după Luca vedem şi mai clar că zămislirea lui Iisus din pântecele Fecioarei Maria sau întruparea Sa se face prin lucrarea Preasfintei Treimi: «Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema» (Luca 1, 35)“, a spus Preafericirea Sa. 

 

Pregătirea duhovnicească a poporului ales pentru întruparea Mântuitorului Iisus Hristos s-a făcut prin sporirea credinţei în Dumnezeu şi trăirea unei vieţi sfinte de către prorocii şi drepţii Vechiului Testament. „Cele 14 generaţii din fiecare grupă au şi ele o semnificaţie deosebită. Cifra 14 însumează de două ori cifra 7. În Vechiul Testament cifra 7 înseamnă desăvârşirea în lumea pământească, iar cifra 8 reprezintă viaţa cerească sau viaţa veşnică. De două ori câte 7 înseamnă că această pregătire presupunea ca aceia care aşteptau venirea Mântuitorului să se pregătească pe două planuri: planul credinţei şi planul vieţii sfinte. Credinţa puternică a prorocilor care prevăd şi prezic sau anunţă cu anticipaţie venirea lui Mesia, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, este cea mai antrenantă pregătire pentru venirea Mântuitorului, iar vieţuirea sfântă a drepţilor Vechiului Testament ca pregustare a prezenţei lui Mesia prin Duhul Sfânt în inimile lor reprezintă a doua mare forţă de pregătire. Credinţa puternică şi vieţuirea sfântă culminează în persoana Maicii Domnului. Fecioara Maria reprezintă culmea pregătirii poporului ales pentru primirea lui Mesia. Ea s-a pregătit la templul din Ierusalim timp de 12 ani pentru a deveni templu al zămislirii şi al naşterii lui Hristos din ea prin lucrarea Duhului Sfânt“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

 

Patriarhul României a amintit în cuvântul de învăţătură şi de eroii care s-au jertfit pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român în decembrie 1989. „Pomenim cu deosebită preţuire şi respect jertfa acestor eroi, majoritatea tineri, care au strigat «Vom muri şi vom fi liberi» şi care ne-au lăsat ca testament prin aceste cuvinte darul libertăţii pe care trebuie să îl folosim pentru a cultiva demnitatea poporului român şi credinţa. Mulţi dintre tinerii care au murit la Revoluţia din decembrie 1989 s-au rugat lui Dumnezeu, au îngenuncheat pe străzi şi au rostit rugăciunea «Tatăl nostru», deşi timp de 45 de ani în şcolile din România s-a predat ateismul, iar credinţa era văzută ca o moştenire retrogradă, învechită. Tinerii aceştia care şi-au dat viaţa pentru libertate şi pentru credinţă au făcut-o având conştiinţa că fără libertate omul nu are demnitate şi fără credinţă omul nu se umanizează, ci se dezumanizează“, a arătat Preafericirea Sa.