Credinţa tare şi cooperarea cu scop sfânt vor învinge criza economică

În legătură cu unele opinii exprimate în presă şi în anumite medii, prin care, în contextul crizei financiar-economice din România, nu ar mai fi necesară continuarea lucrărilor de execuţie a lăcaşurilor de cult aflate în construcţie, precizăm:

Patriarhia Română apreciază că toate lăcaşurile de cult aflate în diferite stadii de construcţie, ca şi cele care urmează să fie construite, trebuie finalizate, chiar dacă România se confruntă cu o severă criză economico-financiară, iar ritmul construcţiei va fi mai lent. Considerăm înşelătoare opinia conform căreia trebuie făcute economii inclusiv prin sistarea lucrărilor la lăcaşurile de cult aflate în construcţie, deoarece prin edificarea unui lăcaş de cult se întăresc solidaritatea şi cooperarea dintre credincioşi, se realizează inclusiv întărirea vieţii spirituale, care permite oamenilor să depăşească orice fel de criză, fără să se "autodemoleze", ajungând la deznădejde sau la dezumanizare. În eventualitatea întreruperii lucrărilor deja începute sau a amânării începerii construirii de noi biserici deja proiectate, există riscul deteriorării rapide a construcţiei aflate în curs de execuţie, precum şi a materialelor de construcţie achiziţionate. A opri lucrările deja începute nu înseamnă doar restrângerea unei activităţi cu scopul economisirii de bani, ci şi o "consacrare a eşecului" unui lucru bine început, cu speranţă, dar nefinalizat. Criza financiar-economică actuală este rezultatul unei profunde crize spirituale şi morale, care poate fi depăşită prin sporirea credinţei, a rugăciunii şi cooperării pentru a finaliza un lăcaş de cult care adună oameni în iubirea şi lumina Preasfintei Treimi, învăţându-i să se respecte şi să se ajute reciproc. Fiecare biserică este un simbol al credinţei, al speranţei şi al iubirii (comuniunii şi cooperării), într-o lume prea adesea confuză, individualistă, învrăjbită şi fără ideal comunitar pe termen lung. Viaţa spirituală intensă este izvor puternic pentru cooperare şi solidaritate socială, deoarece pe lângă majoritatea lăcaşurilor de cult aflate în construcţie sunt prevăzute a funcţiona, de asemenea, centre social-filantropice şi culturale ai căror principali beneficiari vor fi copiii (ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate), persoanele vârstnice singure sau alte categorii defavorizate din comunitatea respectivă. De aceea, tocmai pentru a depăşi atât criza morală şi spirituală, cât şi pe cea financiar-economică actuală, considerăm că trebuie continuate lucrările la bisericile aflate în construcţie, chiar dacă ritmul de execuţie va fi mai lent. În plus, continuarea lucrărilor de construire a bisericilor, dar şi începerea construirii altora asigură noi locuri de muncă şi combat individualismul prin cultivarea spiritului comunitar de solidaritate socială. În final, reamintim faptul că cele mai multe biserici şi mănăstiri de o valoare cultică şi artistică deosebită - care reprezintă o mare parte din patrimoniul cultural naţional, unele fiind incluse şi în patrimoniul UNESCO, au fost construite în vremuri dificile din istoria poporului român, care au urmat războaielor, calamităţilor naturale sau tulburărilor sociale, tocmai pentru a fi simbol de biruinţă asupra răului, de speranţă, reconciliere şi comuniune între contemporani şi între generaţii.