Creștinarea unui popor este intrarea lui în taina Crucii şi a Învierii lui Hristos

Preafericirii Sale,
Preafericitului Părinte Kiril,
‑Patriarhul Moscovei și al ­Întregii Rusii

Preafericirea Voastră,
Iubit frate şi coliturghisitor,

Cu bucurie în Hristos Domnul, am primit invitaţia fraternă a Preafericirii Voastre ca o delegaţie a Patriarhiei Române să participe la Moscova, în zilele de 27‑28 iulie 2015, la festivitățile consacrate împlinirii unui mileniu de la mutarea la Domnul a Sfântului și Marelui Cneaz Vladimir, Botezătorul Rusiei (980‑1015).

Acest însemnat popas solemn prilejuiește pentru întregul popor rus binecredincios evocarea celor mai semnificative momente ale bogatei și îndelungatei istorii a Bisericii Ortodoxe Ruse, precum şi reliefarea importanţei deosebite pe care o are momentul primirii Sfântului Botez de către poporul rus.

Botezul unui popor reprezintă o lucrare sfântă prin care fiecare persoană care alcătuieşte acest popor, creată după chipul lui Dumnezeu, se leapădă de omul cel vechi, adică de păcat, și se uneşte cu Hristos prin primirea harului dumnezeiesc şi împlinirea poruncilor, pentru a dobândi asemănarea cu El.

În acest sens, Botezul primit spre iertarea păcatelor este începutul intrării omului în Împărăţia cerurilor, aşa cum ne spune Evanghelia după Ioan, citând cuvintele Mântuitorului adresate lui Nicodim: „De nu se va naște cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Iar un popor care se unește cu Hristos prin Botez simte bucuria harului și lucrarea iubirii lui Dumnezeu în viața sa.

De aceea, un popor cu adevărat creştin este un popor al iubirii jertfelnice și al bucuriei sfinte chiar și atunci când trece prin necazuri. Sfântul Apostol Pavel spune în acest sens: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (...) Nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de iubirea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 35; 39).

Există o legătură tainică de iubire între Hristos și fiecare popor creștin, dar mai ales între Hristos și popoarele care au suferit mult pentru a‑și păstra de‑a lungul încercărilor istoriei identitatea lor creștină. În acest sens, observăm faptul că pe stema Rusiei se află vulturul bicefal încununat de Cruce înăl­țându‑se spre cer, iar Sfântul Gheorghe, biruitor asupra răului, reprezintă inima stemei. Aceastaarată şi că poporul ortodox rus, împreună cu toată Ortodoxia, are o vocație creștină pentru eternitate, că poartă în el taina Crucii şi a Învierii ca o taină a suferinţei pentru credinţă şi a biruinţei asupra răului prin rugăciune.

În mod deosebit, perioada îndelungată de multe suferinţe ale Bisericii Ortodoxe Ruse, din cauza prigoanei împotriva credinţei creştine în vremea ateismului agresiv din secolul 20, a reprezentat o vreme a răstignirii, dar şi un timp al speranței de libertate pentru ierarhii, clerul şi credincioşii acestei Biserici. În acel timp de prigoană, Biserica a rămas statornică în mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos, reuşind, după anii 1990, să redevină un reper spiritual pentru o societate confruntată cu fenomenul secularizării şi al relativismului moral.

La acest binecuvântat prilej al împlinirii a 1.000 de ani de la mutarea la Domnul a Sfântului și Marelui Cneaz Vladimir, Botezătorul Rusiei, în numele Sfântului Sinod, al clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române şi al nostru, personal, adresăm Preafericirii Voastre și întregii Biserici Ortodoxe a Rusiei felicitări frăţeşti, urări de bine și de bogată sporire în lucrarea duhovnicească pe care o desfăşuraţi, spre binele poporului rus dreptcredincios, al Ortodoxiei universale şi spre slava Preasfintei Treimi.

Cu aleasă preţuire şi frățească îmbrăţişare în Hristos Domnul nostru,

† Daniel
Patriarhul României

Mesaj transmis la festivităţile ­prilejuite de împlinirea a 1.000 ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Cneaz Vladimir, Botezătorul Rusiei, Moscova, 27‑28 iulie 2015.