Când îți faci timp să înveți despre tine și părinții tăi

În cadrul celei de-a IV-a ediții a weekendului catehetic „Eu și părinții mei. Cum pot să le mulțumesc, să îi iert și să îi ajut?”, organizat de către Parohia „Sfântul Ștefan” - Cuibul cu barză, Protoieria Sector 1 Capitală, între zilele de 14 şi 18 mai 2026, din nou la Mănăstirea Suzana din Arhiepiscopia Bucureștilor, 22 de tineri cu vârste între 30 și 40 de ani au avut timp pentru ei să învețe ce mai înseamnă relația cu propriii părinți și ce pot face concret pentru a aduce mai multă lumină, putere, împăcare și mulțumire pe chipul celor care ne-au dat viață. Proiectul a început acum 2 ani ca un loc creat special pentru a oferi un spațiu de căutare și identificare a nevoii de a fi alături de cei care nu mai pot integra ușor în ritmul alert al vieții adulte pe cei care le-au dat viață și care acum încep să devină neputincioși. Programul weekendului a constat în cateheze biblice și patristice, participarea la Sfânta Liturghie, ateliere artistice, timp de discuții, de lectură, de introspecții și drumeții pe munte.

Câteva din mărturiile participanților notate la finalul weekendului catehetic exprimă entuziasm:

„Am participat pentru prima dată la un astfel de weekend și cu bucurie pot spune că aș mai reveni. Cadrul informal creat de părintele și de dna. psiholog au creat un context bun de vulnerabilitate, de introspecție și cu multe momente de «aha». De asemenea, m-am bucurat din plin de «neomogenitatea» grupului: mămici cu copii care au avut un moment de respiro pentru a picta icoane, fete necăsătorite care se jucau cu copiii în acest timp și seniori care au avut deschiderea de a povesti din experiența lor. Cred că este un exercițiu foarte util de aplicat mai des” (Oana Moldoveanu, 41 de ani).

„Un weekend inedit pentru mine, genul de activitate pe care nu am mai experimentat-o până acum, care mă invită la reflecție, și în urma căruia am rămas cu informații valoroase, conexiuni, atât la nivel interior, cât și în ceea ce privește oamenii frumoși pe care i-am întâlnit” (Crina Grumăzescu, 38 ani).

„A fost o deconectare binevenită de la ritmul grăbit al orașului și de la îndatoririle zilnice, o perioadă relaxată de reflecție, de analiza propriului comportament, dar și al celorlalți, o oportunitate de orientare. S-au discutat teme esențiale din relația părinte-copil [...]. Mi-a făcut bine să văd că și ceilalți participanți au discutat deschis propriile întrebări și nelămuriri în relația cu părinții lor. De asemenea, am înțeles că acum am «uneltele» necesare pentru a gestiona eficient relația cu părinții” (Alice Buzdugan, 41 ani).