Crucea

Ştiam că tot

Ce în mare se varsă

Cale întoarsă nu are.

Apropiatu-m-am de cântec,

Fiind Ţara departe şi alt

Sprijin, alt reazăm

Neavând.

Toate în jur

Se întindeau străine,

Iar singurul loc

De-ntâlnire cu el

Era cel de pe cruce.

Da, numai crucea

Ne aparţinea.

Cu mare dispreţ

Împinsu-ne-au cu piciorul

Chiar de pe ea.

Şi-atunci n-am mai putut

Îndura umilinţa,

Am luat sabia-n mână,

Şi, cum am ştiut,

Cum am putut

Crucea ne-am apărat. (Grigore Vieru)