Cuvânt despre smerenie şi recunoştinţă

În duminica închinată minunii Vindecării celor zece leproşi, Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a slujit la altarul Bisericii "Sfântul Ilie" din Craiova. Cu acest prilej, IPS Părinte Mitropolit a vorbit celor prezenţi despre virtutea recunoştinţei, tema centrală a pericopei duminicale.

Paraclisul mitropolitan "Sfântul Ilie" din Craiova a devenit neîncăpător duminică, 15 ianuarie, pentru credincioşii veniţi la rugăciune. Sfânta Liturghie a fost oficiată de IPS Mitropolit Irineu, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. "Cauza primă a suferinţei este fără îndoială păcatul" După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Olteniei a tâlcuit pericopa despre vindecarea celor zece leproşi, arătând celor prezenţi că suferinţa trupească este o consecinţă a păcatului şi că tămăduirea vine numai prin ajutorul şi puterea lui Dumnezeu. "Din această minune a Mântuitorului Hristos vedem că boala este ceva care vine din exterior, intră în firea noastră şi începe să ne desfacă, să ne descompună atât din punct de vedere trupesc, cât şi sufletesc. Cauza primă a suferinţei este fără îndoială păcatul, o boală a sufletului, o îndepărtare de Dumnezeu şi de poruncile Lui. Putem spune chiar că păcatul este o altă viaţă, deoarece de multe ori face ca omul să aibă o altă minte şi o altă natură. Se lipeşte atât de mult de viaţa omului, încât acesta nu mai poate deosebi ce este bine de ce este rău. Sfântul Apostol Pavel, descriind pe omul trupesc, îl arată ca fiind mereu înclinat spre rău, spre păcat. De aceea, avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, căci numai prin puterea Lui suntem izbăviţi de păcate şi de ispitirile vrăjmaşului diavol. Prin urmare, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, ca în cazul Evangheliei de astăzi, este Mântuitorul Iisus Hristos care, nu numai că vindecă suferinţele noastre, ci le şi ia asupra Sa, aşa cum spune Isaia proorocul: "El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat" (Is. 53, 4), a spus IPS Părinte. "Prin recunoştinţă ne arătăm smeriţi" În continuare, Înalt Preasfinţia Sa, comentând contextul întoarcerii leprosului samarinean, care I-a mulţumit în genunchi Mântuitorului Hristos pentru tămăduirea sa, a vorbit despre virtutea recunoştinţei: "În primul rând, ne arătăm recunoscători faţă de Dumnezeu. El ne-a dat viaţă şi ne călăuzeşte spre tot lucrul bun, ne fereşte de rele şi totdeauna ne poartă de grijă pentru mântuirea sufletelor noastre. Îi suntem recunoscători pentru că prin jertfa Fiului Său noi toţi am dobândit Raiul. Putem spune că rugăciunea de recunoştinţă nu ar trebui să lipsească niciodată din viaţa noastră. De multe ori recunoştinţa întârzie şi chiar lipseşte cu desăvârşire. Nu ar trebui să fie aşa pentru că noi creştinii ortodocşi o avem în sângele nostru, prin învăţătura Evangheliei, îndemnul Mântuitorului Hristos pentru a fi recunoscători. De aceea este bine ca acest obicei să-l deprindă şi copiii noştri". În finalul cuvântului de învăţătură, IPS Irineu a subliniat legătura dintre smerenie şi recunoştinţă: "Mulţumirea nu este numai o bucurie că ai primit ceva, ci este mai ales un act de mărinimie sufletească. Prin recunoştinţă ne arătăm smeriţi pentru că atunci când recunoaştem că cineva ne-a ajutat ne bucurăm de ajutorul primit, dar şi de faptul că Dumnezeu l-a îndemnat pe binefăcător să ne ajute. Mai mult, Mântuitorul ne arată că trebuie să fim mulţumitori Tatălui Ceresc, chiar şi atunci când cineva ne prigoneşte. Avem în minte exemplul Sfinţilor Mucenici care mulţumesc Domnului până în ultima clipă a vieţii lor pământeşti pentru prigoanele şi suferinţele lor. Aşadar, trebuie să-I mulţumim Lui Dumnezeu şi atunci când avem parte de bunăstare şi bucurie, dar şi atunci când suntem în întristare şi necaz, căci Milostivul, în aceste încercări, ne fereşte de osânda veşnică a iadului".