Cuvânt din amvon: Locul ierurgiilor în viaţa noastră

În afară de Sfintele Taine, Biserica Ortodoxă mai are şi alte slujbe speciale pentru sfinţirea omului şi a naturii, numite ierurgii. Acestea sunt rugăciuni de binecuvântare şi sfinţire a omului în diferite momente şi împrejurări ale vieţii, precum şi a firii înconjurătoare şi a diferitelor obiecte sau lucruri de folos omului.   

Mulţi dintre noi ne-am împărtăşit din binecuvântarea acestor slujbe prin care Biserica vine în ajutorul oamenilor şi în întâmpinarea problemelor cu care aceştia se confruntă. Rolul ierurgiilor este de a curăţi şi binecuvânta pe om şi firea înconjurătoare sau vietăţile şi lucrurile de care omul are nevoie pentru a trăi sau pentru mântuirea sufletului şi preamărirea lui Dumnezeu. Acestea au fost statornicite întrucât păcatul primilor oameni a adus stricăciunea şi nefericirea nu numai în viaţa omenească, ci şi în armonia dintru început a firii înconjurătoare. 

Greşeala protopărinţilor a tulburat şi pacea celorlalte vieţuitoare, peste care Dumnezeu îl făcuse pe om stăpân (Fac. 1, 28-30), prihănind pământul din care odinioară fuseseră zidiţi. Ca pedeapsă, Dumnezeu a trimis şi asupra naturii blestem pentru ca omul păcătos să sufere greutatea câştigării traiului şi a hranei zilnice: „Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce“. (Fac. 3, 17-18).

Aşadar, urmările păcatului au păgubit nu numai fiinţa omenească, ci s-au răsfrânt asupra întregii firi, făcând-o să sufere împreună cu omul, să aştepte şi să dorească şi ea izbăvirea din stricăciune. Pentru  aceasta, Biserica Ortodoxă binecuvântează toate lucrurile firii: ţarinile, livezile, lanurile, roadele pământului şi fructele pomilor, mâncărurile şi tot ceea ce vine în atingere cu omul, după folosul şi trebuinţele fiecăruia. Ea binecuvântează totodată şi osârdia credinciosului, precum şi principalele momente, întâmplări şi împrejurări din viaţa lui, atât cele de bucurie, cât şi cele de întristare. (Pr. Daniel Mohanu)