Cuvântul parohului: Lumina crucificată

În discuţiile cu tinerii, te izbeşti de o mentalitate străină duhului creştin, anume că a fi liber înseamnă a face ce vrei. Unele emisiuni TV, prin diferite canale adresate tinerilor, propovăduiesc această idee. Pentru mulţi, a face ce vrei înseamnă azi protest social, negaţie, atracţie către viciu. Unii se rup deseori de credinţa strămoşească, "învechită", pentru că îngrădeşte libertatea, căutând o formă de spiritualitate care să nu condamne păcatul.

Alleister Crowley (mort în 1947), satanist, afirma, într-una din cărţile sale, că prima lege a Satanei este să faci ce vrei. Dar, nu poţi cu adevărat fi liber atunci când eşti rob al urii, al păcatului. Dragostea nu poate fi în înverşunare cu adevărul, ci se odihneşte, se sălăşluieşte în el. De aceea, Fericitul Augustin spune o vorbă al cărei înţeles a fost schimonosit de înţelepţii lumii acesteia: "Iubeşte şi fă ce vrei!". Fericitul Augustin nu îndeamnă la destrăbălare, de care el însuşi a fugit, ci spune în esenţă că, atunci când iubeşti, chiar poţi face ce vrei, căci nu poţi alege decât binele, virtutea, viaţa în Hristos. Iubirea este împlinirea legii. În pragul noii ere a civilizaţiei, care favorizează dictatura imaginii prin televizor, internet etc., acestea pot deveni sufocante pentru spirit, în detrimentul fireştii domnii a Logosului - Cuvântul Lumină -, iar omenirea este pe cale să alunece pe panta propriei desfiinţări. Lumina adusă de Mântuitorul acum două mii de ani este, pe zi ce trece, recrucificată prin tentaţiile luciferice ale omului contemporan, aflat în divorţ cu morala şi bunul simţ creştin. Astfel, după "raţia de libertate" căpătată din 1989, suntem bombardaţi cu imagini erotico-pornografice, posturile TV neîncetând a transmite filme erotice în miez de noapte (pentru că aşa cere piaţa), spoturi publicitare ce conţin tot mai des aluzii sexuale. Putem vorbi chiar de muzică cu mesaj pornografic sau obscen, aici excelând hip-hop-ul sau manelele. Chiar şi mintea celor mici e pervertită. Desene animate pline de violenţă, trupe ca BUG Mafia sau Paraziţii concertează nestingherite în faţa puştilor de 12-14 ani, privitori TV, deşi delictul acestor formaţii se cheamă ultraj împotriva bunelor moravuri. Aceleaşi gânduri şi despre telenovelele sud-americane. Dacă cei mai mulţi le iubesc, nu înseamnă că sunt şi bune, vezi şi cazul manelelor. Un mare realizator TV francez afirma că "cel ce zilnic stă în faţa televizorului peste 2-3 ore este pierdut pentru cultură". În fapt, este vorba despre o eronată ierarhizare a valorilor. Să fiu bine înţeles. Aceste rânduri nu se vor şi nu pot fi împotriva a tot ceea ce înseamnă televiziune. Dimpotrivă, se vor o conştietizare a responsabilităţii ei în societate. Avem nevoie de informaţie, de educaţie, de cultură creştină, ce pot fi primite şi prin micul ecran. Totul e să nu-l transformăm în idol, în drog pentru suflet. Influenţa negativă, manipularea spirituală, Sfânta Scriptură o numeşte sminteală. Este influenţa rea făcută aproapelui prin imagini, fapte nelegiuite, prin care este atras spre păcat. "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos", scria Sfântul Pavel. Ştim bine care ne sunt valorile autentice, rădăcinile. Valorile noastre s-au menţinut datorită conştiinţei comune a apartenenţei noastre la rădăcina hristică, păstrate în lumina Cărţii. A Cărţii Cărţilor. A Cărţii cu C mare. Acum, este o luptă foarte strânsă între civilizaţia imaginii şi cea a cuvântului. "Eu, una, nu sunt pentru computer, pentru că tinde la robotizare şi la desfiinţarea cuvântului prin imagine. Eu sunt din civilizaţia Gutenberg; eu nu fac parte din dinastia computerelor"- scria acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga.