Cuvântul profesorului: Efectele pornografiei asupra minţii umane

Internetul este unul dintre cele mai importante mijloace contemporane de informare şi comunicare. Activitatea omului modern aproape că nu mai poate fi închipuită fără ajutorul calculatorului. Dar precum un cuţit poate tăia pâinea şi hrăni omul, dar îl şi poate răni, la fel şi calculatorul, internetul, televiziunea pot fi mijloace de lărgire a cunoştinţelor şi de cultivare sau, dimpotrivă, de cădere morală şi degradare sufletească.

Statisticile arată că o mare parte din informaţiile postate pe internet au conţinut erotic, sexi sau pornografic. În spatele acestora se află o adevărată industrie a plăcerii, care rulează miliarde de dolari. A devenit alarmantă prezenţa unor site-uri privind pornografia juvenilă, bestialitatea şi perversitatea. Unele state, mai înţelepte, prin intermediul unei legislaţii foarte bine elaborate şi dure, limitează, până la interzicere şi blocare, aceste spaţii cibernetice, în timp ce altele îngăduie sexualitatea, pornografia şi implicit desfrâul, preocupate fiind mai mult nu de aspectul moral al problemei, ci de câştigurile obţinute cu vinderea de iluzii şi plăceri imaginare. Statisticile mondiale arată că în prezent există 4,2 milioane website-uri pornografice, ceea ce înseamnă 12% din numărul total de website-uri şi 372 de milioane de pagini pornografice; numărul căutărilor după site-uri pornografice este de 65 milioane pe zi, adică 26% din totalul căutărilor; zilnic se trimit 2,5 miliarde de e-mail-uri pe zi cu un astfel de conţinut obscen, ceea ce înseamnă 8% din numărul total de e-mail-uri, iar numărul descărcărilor de materiale pornografice este de 1,5 miliarde pe lună, adică 35% din numărul total de descărcări de pe internet. Deşi în România există Legea nr. 196, din anul 2003, privind prevenirea şi combaterea pornografiei pe internet, lunar peste 2 milioane de persoane, dintr-un total de 9,9 milioane de internauţi, accesează site-uri cu un conţinut erotic. Copiii şi tinerii sunt foarte vulnerabili şi deosebit de expuşi să cadă victime. Prima expunere la pornografie are loc la 11 ani. 80% dintre tinerii cu vârste între 15 şi 17 ani au avut deja multiple vizionări de pornografie hard core, 45% dintre elevii de gimnaziu au fost confruntaţi cu imagini pornografice. Toate aceste cifre confirmă adevărul potrivit căruia pornografia reprezintă "motorul ascuns al industriei IT". Violenţa şi sexualitatea exacerbată pervertesc relaţiile umane, aservesc indivizii, mai ales femeile şi copiii, distrug căsătoria şi viaţa familială, inspiră comportamente antisociale şi slăbesc moralitatea societăţii. Nu este păcat în sine, dar folosirea e păcătoasă Adeseori, ca preot şi duhovnic, mi s-a cerut să dau sfat şi ajutor în lupta împotriva patimii desfrânării. Un mijloc foarte eficient, pe care îl recomandă ascetica ortodoxă, îl constituie lupta nu doar împotriva efectelor păcatului, ci mai ales împotriva cauzelor care îl declanşează şi provoacă. Concret, împotriva patimii desfrânării, a tăia cauzele care o provoacă înseamnă a evita toate acele locuri, persoane, imagini, experienţe, amintiri, care ne-ar putea ispiti. Unei studente care căzuse într-un astfel de păcat cu prietenul ei i-am spus că, dacă ştie că ori de câte ori se întâlneşte cu acesta în camera de cămin nu pot rezista tentaţiei, să evite a merge în cameră, atunci când nu sunt şi alte colege, de care să se ruşineze. Să prefere mai degrabă plimbările în locurile pline de vizitatori, într-un mediu populat. Dacă ştim că anumite melodii, imagini provoacă această patimă, să le evităm, tăind astfel răul de la rădăcină sau, cum ar spune Sfinţii Părinţi, să lovim şarpele veninos în cap, nu în coadă. În acest scenariu păcătos şi pătimaş, imaginile, reprezentările, fotografiile constituie o formă foarte puternică de ispită. Patima desfrânării este dintre cele mai violente şi, combinată cu o moralitate laxă, într-o lume ea însăşi ispititoare şi provocatoare, devine pentru cei cu o voinţă slabă aproape irezistibilă. Un alt tânăr m-a întrebat dacă este rău să privească site-uri erotice şi pornografice şi dacă da, de ce. I-am ţinut atunci o scurtă pledoarie în favoarea familiei creştine, spunându-i în primul rând că sexualitatea umană nu este în sine un păcat, ci un dat ontologic. Aşa ne naştem, nu am cerut noi acest lucru, ci ne încadrăm în acest mod într-o specie, neamul omenesc. Nu este păcat în sine, dar folosirea e păcătoasă, doar spre satisfacerea poftelor, devine o patimă înrobitoare. Sexualitatea este un dat pe care îl primim prin naştere. Scopul ascezei creştine nu îl constituie negarea sau suprimarea ei, distrugerea sau anihilarea trupului, a fizicului, ci înduhovnicirea lui, spiritualizarea sa, până în cele mai adânci resorturi ale sale. Nu anihilare şi suprimare, ci sublimare şi înduhovnicire, acesta este scopul ascezei răsăritene. Din acest motiv, realizarea sau împlinirea autentică a acestei funcţii se obţine în cadrul familiei, întemeiată cu binecuvântarea dumnezeiască a Tainei Cununiei, şi se concretizează nu în satisfacerea egoistă a dorinţelor şi poftelor trupeşti, ci în darul naşterii de prunci. Dacă Dumnezeu nu ne pedepseşte imediat cu săvârşirea păcatului, nu înseamnă că El îl îngăduie Aşadar, explorarea sau satisfacerea acestei funcţii umane, înainte de întemeierea căsătoriei şi chiar şi în cadrul familiei, exclusiv spre provocare şi procurare de plăceri, este un păcat care, doar aparent, rămâne un timp nepedepsit. Orice păcat are efecte în viaţă, iar dacă Dumnezeu nu ne pedepseşte instantaneu, consecutiv sau imediat cu săvârşirea lui, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îl îngăduie, ci, dovedeşte încă o dată multa Sa bunătate şi iertare, şansa pe care ne-o mai oferă, de a ne întoarce de la păcat la virtute, prin intermediul pocăinţei. De ce este, apoi, păcat a privi şi viziona astfel de imagini, filme, materiale? În primul rând, pentru că alterează imaginea despre femeie şi despre relaţia de iubire dintre bărbat şi ea. Prin intermediul acestor site-uri, imagini şi filme nu descoperim ceea ce este mai frumos şi înalt la o femeie sau la un bărbat, lucrurile şi aspectele pentru care merită iubit sau iubită, ci descoperim ceea ce este abject, dezonorant şi degradant în viaţa ei. În plus, relaţia trupească nu este înţeleasă în sublimitatea şi frumuseţea, în curăţia şi înălţimea ei, ci în animalitatea şi trivialitatea acesteia. Efectul "relaxării" minţii cu astfel de imagini nu îl constituie dorinţa de a descoperi adevărata iubire, sufletul pereche şi de a întemeia un cămin sau o familie fericită, binecuvântată cu copii, tocmai ca urmare a împlinirii acestei funcţii în mod virtuos, nu păcătos, ci căutarea de alte şi noi experienţe trupeşti, în speranţa descoperirii unor alte intensităţi, care de fapt îl epuizează pe om, transformându-l din punct de vedere spiritual într-o epavă şi un ratat. Pe de altă parte, puţine sunt persoanele care au puterea să reziste tentaţiilor atât de puternice ale patimii desfrânării, mai ales atunci când la fanteziile, imaginaţiile, gândurile şi poftele lăuntrice se adaugă şi reprezentări vizuale. Toate acestea agită şi aproape implacabil conduc un suflet slab spre satisfacerea poftei, într-o formă sau alta. Or, precum am observat, o formă de a ne împotrivi şi de a birui păcatul nu îl constituie provocarea lui, ci tăierea cauzelor care îl declanşează, nu cochetarea cu formele sale atât de amăgitoare şi periculoase pentru trup şi suflet, ci evitarea acestuia, iar atunci când în mod absolut neintenţionat îl sesizăm, lupta concentrată împotriva împlinirii sale. În concluzie, i-am spus acelui tânăr că a nu suferi nici un fel de influenţare de astfel de imagini este specific sfinţeniei, celor care s-au eliberat deplin nu doar de formele văzute ale păcatelor, ci de însăşi amintirea lor şi de falsa dulceaţă cu care ele ne-au amăgit şi robit. Iar această stare de "nepătimire", cum o numesc Părinţii, nu numai faţă de păcatul concret, ci chiar şi de amintirea sa, ura păcatului cu dragostea cu care mai întâi l-am iubit, este specifică celor eliberaţi de poftele şi patimile trupeşti, după lungi şi aspre nevoinţe. Celor ce încă se află în "zorii" vieţii duhovniceşti, pe primele trepte ale vieţii spirituale, li se recomandă nu lupta deschisă cu păcatul, ci evitarea lui, fuga din calea lui, respingerea ispitelor, a capcanelor sale şi fuga din labirintul păcatului atât de întortocheat, în care, odată intrat, nu se mai poate ieşi fără a ne periclita mântuirea. Un înţelept proverb românesc spune "fuga este ruşinoasă, dar e sănătoasă". Dintr-o astfel de situaţie, ruşinea fugii este infinit mai mică decât umilinţa şi efectele păcatului.